Politica, aşa cum o văd eu

Profesorul de drept constituțional a luat o palmă ... de la Constituție

2012-01-25T14:50:00.001+02:00

Curtea Constituțională a decis astăzi că Legea promovată de Emil Boc privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare este neconstituțională. Judecătorii Curții nu au prezentat astăzi motivația, dar simplul fapt că anumite articole din această lege au fost considerate ca fiind în dezacord cu Constituția României este o palmă grea primită de premier. Mai ales că acesta este profesor de drept constituțional și mai ales că nu este prima lege a cabinetului portocaliu care este declarată neconstituțională.

Legea în cauză nu a fost dezbătută în Parlament deoarece Guvernul și-a angajat răspunderea. Dacă ar exista un gram de moralitate ar trebui ca Emil Boc și membri Guvernului ar trebui să-și înainteze demisia. Nu am nicio îndoială că acest lucru nu se va întâmpla deoarece ultimele două săptămâni ne-au arătat că cei care conduc acum țara se agață de putere cu orice preț.

PDL-ul a motivat că dorește această comasare prin faptul că se fac economii la bugetul de stat de aproximativ 20 milioane euro. Dacă acesta a fost adevăratul motiv, lucru de care mă îndoiesc, puterea portocalie ar trebui să fie consecvenți. Aceste economii ar putea fi realizate într-un singur mod: dacă alegerile parlamentare ar avea loc în iunie împreună cu cele locale. Ce înseamnă acest lucru? Că toți parlamentarii, atât de la putere cât și din opoziție, ar trebui să-și dea demisia în așa fel încât, respectând termenele legale, cele două tipuri de alegeri să poată fi realizate în aceeași zi.

Nu sunt de acord absolut deloc ca cele două tipuri de alegeri să se desfășoare comasat iar soluția pe care am prezentat-o mai sus este doar un mod de a arăta din nou ipocrizia portocalie. Dacă tot vor comasate și economii la buget le pot realiza. Dar sunt absolut convins că nu acestea au fost adevăratele motive pentru care s-a încercat comasarea alegerilor, ci doar încercarea de a obține cât mai multe voturi prin orice fel de mijloace.

Răspunsurile puterii

2012-01-24T20:59:00.000+02:00

De 12 zile, mii (sau zeci de mii) de români protestează zilnic în România. Oamenii cer cu fermitate câteva lucruri: plecarea președintelui, demisia întregului guvern, alegeri libere anticipate (adică demisia parlamentarilor), o viață decentă, stoparea hoției din banii publici, locuri de muncă și încă multe alte lucruri, majoritatea pertinente.

Desigur, răspunsuri la aceste solicitări ar trebui să le ofere puterea portocalie. În primele zile, în loc de răspunsuri protestatarii au fost gratulați cu apelative ca "viermi", "ciumpalaci", "nevrotici" sau "mahala violentă și ineptă" de către liderii PDL. Acestea nu au fost răspunsurile pe care le așteptau cei care au ieșit în stradă. După vreo trei zile a ieșit și premierul Emil Boc dar a spus exact nimic.

Boc a fost extrem de penibil la sesiunea extraordinară a Parlamentului când discursul său nu a atins motivul pentru care a fost convocată de opoziție respectiva sesiune parlamentară. Motivul era unul foarte clar: situația tensionată din țară ca urmare a protestelor. Primul ministru ne-a spus de nu mai știu câte ori de stabilitatea economică pe care o are România, stabilitate la care s-a ajuns prin sacrificii ale populației. Cu sacrificiul populației sunt de acord. Cred că dinainte de 1989 nu a mai fost o perioadă în care să o ducem așa de prost cum este de vreo trei ani încoace. Cu stabilitatea economică am mari dubii din moment ce mediul privat românesc este în agonie. Poate că economia este stabilă, dar stabilă în dezastru nu în dezvoltare. Cât despre solicitările din stradă nu am auzit nimic. Dar am văzut un premier care se agață de putere cu orice preț și nu acceptă nicio revendicare a protestatarilor. Nici vorbă de demisie sau de alegeri anticipate.

Emil Boc a încercat o lovitură de imagine și l-a destituit pe ministrul de externe Baconschi. Este foarte bine că Baconschi a plecat deoarece demult România nu a avut un ministru de externe mai slab. Această destituire nu a avut efectul scontat. Nimeni nu a fost impresionat de acest gest mai ales că postul de ministru de externe a fost oferit celui mai mizerabil partid politic, UNPR.

În această seară l-am văzut și pe Traian Băsescu la investirea noului ministru de externe. Impresia mea este că omul acesta trăiește pe altă planetă. În loc să dea dovadă de responsabilitate și de echilibru, așa cum i-ar sta bine unui președinte, Băsescu și-a reluat vechile atacuri la opoziție, la moguli și la televiziunile acestora, la diverși adversari personali. Pentru ca în final ne-a spus că mâine va avea o "intervenție cu românii". Eu nu prea înțeleg ce a vrut să ne spună cu această exprimare. Oare va merge în Piața Universității? Mira-m-aș! Sau poate că își va anunța demisia? Nici eu nu râd de gluma asta! Dar mai sunt câteva ore și vom vedea în ce va consta "intervenția cu românii". Poate chiar ne va oferi răspunsurile pe care (nu) le așteaptă românii!

Hai să interzicem Facebook-ul!

2012-01-18T20:26:00.003+02:00

"Instituţia Prefectului face apel la cei care, folosind reţelele de socializare sau alte mijloace, convoacă cetăţenii la manifestări publice în diferite zone ale judeţului Alba, să îşi asume aceste acţiuni şi să realizeze demersurile legale de autorizare. Aceste persoane, a căror identitate este cunoscută, întrunesc elementele de iniţiere/organizare a unei manifestări publice neautorizate şi vor fi sancţionate ca atare. În final, reafirmăm dreptul liber al celor care doresc să manifesteze public în condiţiile legii".

Acest comunicat al prefectului de Alba a fost transmis către presă azi și a apărut deocamdată în presa online. Mă întreb ce are puterea cu rețelele de socializare?! Răspunsul este simplu: protestele care au avut loc în Alba Iulia şi, probabil în multe alte oraşe, au pornit de pe reţelele de socializare și în special de Facebook.

Și ce vrea anonimul prefect de Alba prin acest comunicat? Bineînțeles că nu dorește decât să-i descurajeze pe cei care sunt împotriva puterii să se organizeze, să se întâlnească sau să protesteze. Din punctul meu de vedere sună ca o amenințare: bă, voi ăia care postați pe Facebook aveți grijă că o să vă amendăm!

Mă dezgustă teribil aceste practici comuniste chiar dacă nu mă miră. Nu mă miră pentru că vin de la un partid politic care parcă se ghidează după manualele de diversiune ale securității lui Ceaușescu. Dar poate că există o soluție și mai simplă: Guvernul condus de Emil Boc să dea o Hotărâre, de fapt o Ordonanță de Urgență, prin care să interzică Facebook-ul în România. Ar găsi și o motivație de genul, reprezintă un pericol la adresa siguranței naționale. Chiar nu m-ar surprinde să facă astfel de lucruri!

De ce am protestat astăzi

2012-01-15T20:58:00.002+02:00

Valul protestelor a ajuns astăzi și în Alba Iulia. Aproximativ 300 de persoane au demonstrat pașnic pe străzile din Alba Iulia și au scandat ceea ce îi nemulțumea. Am fost și eu printre ei din mai multe motive:

Pentru că Raed Arafat își dedică de 20 de ani viața pentru a ne oferi un serviciu de urgență mai bun pentru fiecare dintre noi
Pentru că ''Momentul'' Raed Arafat a fost picătura care a umplut paharul din ultima vreme în ceea ce privește atitudinea puterii, în speță Președintele, față de valorile țării
Pentru că m-am săturat de sfidarea repetată și din ce în ce mai arogantă a președintelui Traian Băsescu, care s-a rupt total de ceea ce înseamnă români și România
Pentru că suntem conduși de oameni cărora nu le mai pasă de opinia publică sau de noi, ca oameni
Pentru că românii trebuie să reînvețe să își expună opiniile politice atât prin proteste non-violente, cât și mai ales printr-o prezență la vot
Pentru că mă simt jignit că omul pus în fruntea țării terfelește valorile acestei țări în numele meu ca român
Pentru că Raed Arafat e mai român decât Traian Băsescu
Pentru că Traian Băsescu nu mai e președintele meu și se pare că nu mai e al majorității românilor
Pentru că românii trebuie să își redescopere coloana vertebrală și să ia atitudine față de cei care își bat joc de noi
Pentru că bate un vânt al schimbării

Încă un război tâmpit al președintelui

2012-01-11T23:07:00.000+02:00

Nu mai este absolut nici o noutate că Băsescu se află într-un permanent război cu cine nici măcar nu te gândești. De când a apărut pe scena politică, Băsescu se luptă ba cu Petre Roman, ba cu Adrian Năstase, ba cu Tăriceanu. De fapt sunt mult mai mulți! Unii ar spune că este normal ca politicienii să se lupte între ei. Așa este. Dar consider că și luptele politice ar trebui să aibă măcar un minim de decență, decență care lipsește actualului președinte.

Din păcate Băsescu nu duce aceste războaie doar cu politicienii. Nu contează că sunt oameni de cultură, reprezentanți ai societății civile, sindicaliști etc. Dacă vreunul intră în cătarea primului om al țării este ciuruit fără nicio remușcare. În urmă cu vreo câteva luni cel luat la țintă a fost Regele Mihai pe care Băsescu l-a făcut trădător. Acum câteva zile a fost rândul doctorului Raed Arafat omul care a pus bazele Serviciulului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD) în România.

Că ne place sau nu, trebuie să recunoaștem meritele lui Raed Arafat care prin 1990 a început să ducă o muncă de convingere că SMURD-ul este necesar în România. Și a trebuit să convingă statul român cu toată birocrația lui și cu toată inerția de după zeci de ani de comunism. Și spre binele multor români a reușit. Îmi amintesc foarte bine că fiind în Târgu Mureș în urmă cu mulți ani, un cunoscut mi-a arătat un cort în fața spitalului din oraș și mi-a spus că acolo e sediul SMURD. Deci totul a pornit dintr-un cort. Așa, ca fapt divers, când oamenii vedeau salvările pe stradă nu spuneau "vine SMURD-ul" ci "vina Arafat". Este un amănunt care spune multe.

Și totuși de ce poartă Băsescu acest război tâmpit cu doctorul Arafat? Greu de găsit vreo explicație! Este foarte clar că președintele și-a construit întreaga carieră pe conflicte. O mare parte dintre ele au fost câștigătoare. Dar ultimele două, cu Regele Mihai și cu Raed Arafat, mi se par gafe majore. Încep tot mai mult să le dau dreptate celor care spun că Băsescu are o mare problemă cu faptul că după zece ani de mandat nu lasă în urma sa nici măcar o realizare majoră. Exceptând permanentele mizerii, certuri, scandaluri sau miștocăreli nedemne de un președinte. Și, probabil, frustrările că nu va reuși să rămână în istoria noastră cu nimic memorabil îl fac să-și îndrepte artileria spre oameni care au relizat ceva în viață cum ar fi Regele Mihai sau doctorul Arafat.

Sunt curios dacă s-ar face un sondaj de opinie, în cine ar avea mai multă încredere românii: în Raed Arafat sau în Traian Băsescu? Din acest punct de vedere lupta cu Regele Mihai a pierdut-o.

Din noroi nu poți să faci palate

2011-12-23T16:30:00.000+02:00

Zilele acestea aș fi vrut să scriu doar despre lucruri plăcute, fapte bune și oameni care au reușit să facă ceva frumos pentru semenii lor. Din păcate sunt în fața calculatorului și trebuie să scriu o postare care nu îmi face plăcere, dar chiar sunt sătul de ce văd la TV, citesc în ziare sau aud la radio. Și când spun acestea mă refer la comunicatele și știrile care vin dinspre cel mai mizerabil partid politic din România de după 1989. Bineînțeles că este vorba despre UNPR-ul lui Gabriel Oprea, partid născut dintr-un calcul electoral al lui Băsescu.

Aproape în fiecare zi apare câte o informație că un deputat, senator, primar sau chiar politician cu sau fără funcții importante a trecut la acest partid de trădători. Impresia mea este că unpr-iștii nu fac altceva decât să încerce toată ziua să racoleze noi oameni de la alte partide iar dacă nu reușesc cu vorbă bună recurg la șantaj, promisiuni și minciuni. Iau oameni de la orice partid. În județul Alba și-a anunțat trecerea la UNPR Vasile Crișan. Pentru mulți aceste nume nu înseamnă nimic și nu este de mirare întrucât omul nu este o personalitate, din contră. Partea interesantă este că acest Crișan era vicepreședinte la PDL Alba, a fost subprefect iar acum deține o funcție importantă, președinte al Romarm. E greu de spus dacă a mers de bună voie la UNPR din moment ce cei de la PDL l-au propulsat în funcțiile de mai sus. Probabil vom afla în curând cum a ajuns acolo.

De la partidele politice serioase mă aștept la programe, proiecte de dezvoltare, propuneri legislative, dezbateri ale unor teme de interes. De la acest partid de trădători nu am aflat până acum decât că sprijină până la moarte PDL-ul și că ei se bazează în campanie pe trădătorii care au plecat de la celelalte partide. Atât! Mă mir încă de faptul că fostul psd-ist Cristian Diaconescu mai rezistă în acest partid, deoarece eu cred totuși că înregimentarea lui la acest partid este destul de dubioasă. În fine...

Aștept cu nerăbdare alegerile din 2012 pentru că sunt absolut convins că UNPR-ul va avea un rezultat foarte slab și va dispărea pentru totdeauna din politica românească. Și asta și merită să se întâmple cu acest partid născut din cel mai urât mirositor noroi al politicii dâmbovițene.

Sacrificiul unui dascăl

2011-12-21T17:34:00.001+02:00

În urmă cu exact patru ani, pe 21 decembrie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a făcut cadou unei învățătoare din Abrud un autoturism. Prin această postare nu vreau să-l laud sau să-l ridic în slăvi pe fostul premier liberal, cu toate că este unul dintre politicienii pe care îi apreciez foarte mult. Scopul este cu totul altul.

Învățătoarea care a primit autoturismul se numește Anca Celestina Cipriana și locuiește în orașul Abrud. Preda la Școala Generală din Vârtop, localitate aflată la aproximativ șapte kilometri de Abrud și făcea în fiecare zi naveta. Se poate spune că până aici nu e nimic deosebit deoarece multe cadre didactice fac naveta, unele poate și mai mulți kilometri. Dar în acest caz situația era mai deosebită deoarece mijloacele de transport nu mergeau până în localitatea Vârtop iar stația cea mai apropiată era la peste trei kilometri de școală. Astfel, în fiecare zi doamna învățătoare era nevoită să parcurgă pe jos șapte kilometri. Și făcea acest lucru de zece ani, zi de zi, prin ploaie, ninsoare, vânt sau soare. Și toți acești kilometri erau un urcuș continuu, satul Vârtop fiind un sat din Munții Apuseni.

Ceea ce a făcut această învățătoare mai bine de zece ani este un exemplu pentru toți, tineri sau bătrâni deopotrivă. Dânsa spunea că de multe ori s-a gândit să renunțe, dar nu a lăsat-o inima să o facă pentru că în permanență se gândea la cei nouă micuți (da, erau doar nouă elevi) cărora le preda primele lecții din viață. Se gândea că poate nu se va mai găsi o altă învățătoare care să accepte aceste sacrificii, pentru puțini bani, iar copilașii din Vârtop vor fi nevoiți să meargă la școli în alte localități. A ales că ani în șir să îndure drumurile grele și vitregiile naturii doar pentru a ușura viața copiilor din sat.

Probabil nu mulți am reuși să ne sacrificăm confortul nostru pentru al altora. Este un exemplu frumos de devotament pentru meseria de dascăl dar și de omenie adevărată și dragoste pentru semeni. Aș vrea să întâlnesc cât mai mulți astfel de oameni, să pot să le arăt admirația și aprecierea mea. Căci sunt convins că sunt multe astfel de exemple, dar din păcate sunt prea puțin mediatizate sau dacă sunt mediatizate poate le trecem repede cu vederea.

Teama de a vorbi în România anului 2011

2011-12-18T22:39:00.000+02:00

Povesteam într-una din zilele trecute cu un jurnalist care de mult timp arată cu degetul abuzurile, ilegalitățile sau derapajele puterii, oricare ar fi fost aceasta. Și mi-a spus o întâmplare care m-a pus pe gânduri. Un om l-a oprit pe stradă acum vreo săptămână și a început să-l felicite pentru ceea ce face, pentru că arată mizeriile care le face puterea locală și națională.

Nimic deosebit până acum. Probabil mulți jurnaliști sunt recunoscuți de cetățeni și sunt felicitați sau înjurați pentru ceea ce spun. Lucrul care m-a șocat a fost faptul că omul respectiv l-a întrebat, cu respect dar și cu mirare, pe jurnalistul nostru cum de are curaj să spună ceea ce spune și dacă nu se teme de cei care ne conduc de vreo trei ani. Spunea că lui i-ar fi frică să rostească ceva rău de actuala putere. Jurnalistul l-a întrebat de ce se teme să vorbească iar omul a spus că "Mă dau ăștia afară de la serviciu". "Ăștia" sunt conducătorii în portocaliu iar interlocutorul jurnalistului este un angajat la o instituție a statului, nici nu mai contează care.

Acesta nu e un caz singular. Angajații de la stat, oamenii de afaceri și nu numai ei se tem să vorbească. Se tem pentru că regimul patronat de Băsescu începe să semene tot mai mult cu regimul condus de Ceaușescu. Câteodată practicile de intimidare, de suprimare a libertății cuvântului parcă sunt identice în cele două regimuri. Președintele se luptă de ceva vreme cu presa care îl critică și a ajuns până acolo încât să considere mass-media o amenințare națională. Partea tristă este că și cetățenii simpli încep să se teamă să mai vorbească. Dacă îi aude cineva care nu trebuie. Parcă revăd vremurile de dinainte de 1989 când foarte multă asculta Europa Liberă dar nimeni nu recunoștea acest lucru.

Suntem la sfârșitul lui 2011, la 22 de ani de când mulți tineri au murit pentru democrație, pentru libertățile care le-au lipsit câteva zeci de ani și consider că este inadmisibil ce se întâmplă. Nu se poate să ne fie frică să spunem ce gândim. Libertatea de exprimare este unul dintre pilonii democrației și chiar vreau să cred că democrația a învins în România și că nu mai este posibil să mai apară un regim de tip comunist. Dar cei de la PDL chiar vor să mă contrazică prin metodele securiste pe care le practică. Politizarea excesiva a instituțiilor, politica pumnului în gură, denigrarea presei care nu îi laudă precum și o formă de teroare a cetățenilor sunt metode folosite de actuala putere care nu a absolut nimic în comun cu democrația reală.

PDL nu înțelege că societatea românească a evoluat, că oamenii chiar își doresc libertăți după care doar tânjeau înainte de 1989, că practicile de intimidare țin de regimuri dictatoriale, că trebuie să accepți și opinii care nu îți sunt favorabile, că principiile democrației trebuie respectate dacă vrei să ai democrație, că adevărul nu poate fi ascuns oricât ar încerca sau că puterea nu trebuie păstrată cu orice preț și prin orice mijloace. Din aceste motive PDL va deveni în curând un partid mic, foarte mic.

Eu nu-mi vând votul

2011-12-08T15:53:00.000+02:00

"Eu nu-mi vând votul" este un proiect inițiat de studenții liberali și îl consider unul dintre proiectele importante ținând cont de ceea ce se petrece în timpul campaniilor electorale. S-a scris mult despre mita electorală în diversele ei forme: bani, alimente sau orice alt obiect la care te poți gândi. De multe ori această mită electorală a atins grotescul. Astfel la niște alegeri parțiale pentru funcția de deputat, un candidat PDL a ajuns să dea peste o mie de porci vii ca mită. Deja celebrele găleți, pixuri sau pungi cu zahăr, făină și ulei sunt "cadouri" slăbuțe. Acum sunt la modă telefoanele mobile, televizoarele sau porcii. Apropo, cel care a dat porci vii a pierdut alegerile.

Să revin la proiect. Cred că este pentru prima dată când un partid politic încearcă să facă ceva pentru a încerca să combată sau, în cel mai rău caz, să limiteze acest tip de fraudă electorală. Să facă ceva concret nu doar declarații pompoase care nu au niciun efect sau să propună legi care, din păcate, nu s-au prea respectat. Studenții liberali s-au gândit să pornească din sens invers, de la cei care ar putea primi această mită electorală. Și din acest motiv vor încerca să ajungă la cât mai mulți cetățeni, studenți, tineri dar și persoane care au depășit vârsta tinereții și să-i convingă de pericolul ca alții să decidă în numele nostru.

Votul este un drept fundamental care nu are preț. Votul nu ar trebui să se vândă pe 10 lei, pe 50 lei sau pe orice altă sumă. Votul liber este un simbol al democrației și dacă vrem cu adevărat democrație trebuie ca acest vot să fie dat doar din propriile convingeri. Votul liber ne arată că suntem persoane care putem lua singuri o decizie, decizie care nu trebuie să fie influențată de un kilogram de ulei. Trebuie să știm că de cele mai multe ori mita electorală provine din bani publici. Adică din banii fiecăruia dintre noi. Doar că niște șmecheri îi folosesc în așa fel încât să-și asigure anumite beneficii. Și pot continua cu alte multe motive pentru care trebuie să refuzăm categoric mita electorală.

Această mită electorală este pedepsită și de lege, fiind considerată infracțiune. Cu toate acestea eu nu-mi amintesc pe nimeni care a fost condamnat pentru darea de mită electorală. Toată lumea știe de ea, toți se prefac interesați de combaterea ei, toți recunosc că este o mare problemă dar nimeni încă nu a plătit pentru această infracțiune. Oricum proiectul "Eu nu-mi vând votul" este un proiect ambițios și sper ca studenții liberali să reușească și să se vadă efectele lui la următoarele alegeri.

Gluma (guvernamentală) de duminică

2011-11-27T17:54:00.001+02:00

Dacă tot începem să fim cuprinși de spiritul vesel al iernii, premierul Emil Boc s-a gândit să ne înveselească și el cu o declarație. Astfel, în dimineața aceasta la emisiunea "După 20 de ani" de la Pro TV acesta a declarat că "Voi demisiona dacă țintele economice asumate pentru anul viitor nu vor fi îndeplinite". La prima vedere poate părea o declarație a unui om politic responsabil, care își asumă ceea ce face și își va asuma chiar și un eventual eșec.

Dar dacă suntem puțin mai atenți nu putem decât să râdem de această declarație. Păi țintele economice din 2012 de care vorbește Boc pot fi analizate, dacă au fost sau nu îndeplinite, doar la începutul anului 2013. Un bilanț se face pe un an întreg nu doar pe câteva luni. Și la începutul lui 2013 Emil Boc nu va mai fi prim-ministru pentru că toamna lui 2012 vor fi alegeri parlamentare iar PDL-ul va pierde cu siguranță alegerile și le va pierde destul de rău, încât nici președintele Băsescu nu îi va mai putea salva.

Și dacă tot a vrut să fie așa de principial și hotărât putea să demisioneze de vreo câteva ori până acum deoarece niciuna dintre țintele economice pe care Guvernul împreună cu FMI nu au fost atinse. Toate planurile și strategiile au ieșit prost și am tot auzit o grămadă de scuze ieftine. În fine... Oricum, săracul Boc a vrut să pară viteaz dar iarăși nu a reușit decât să fie penibil.

Fotografie luată de aici

O veste bună cu gust amar

2011-11-24T18:44:00.000+02:00

Zilele trecute citeam în presa locală (vezi aici sau aici) că primarul Mircea Hava a îmbrățișat ideea ca Alba Iulia să candideze pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2020. Chiar m-a bucurat această declarație a primarului deoarece este evident că dacă cel care conduce orașul nu dorește să se implice în acest demers, totul este sortit eșecului. După cum spunea Mircea Hava, "Alba Iulia Capitala Culturală Europeană este și ținta mea". Chiar dacă acest lucru a fost spus cu puțină întârziere este foarte bine că a fost spus și sper să se treacă în curând și la lucruri concrete din partea conducerii municipalității.

Dar de ce spun că aceasta este o veste bună cu gust amar? Pentru că modul în care aceasta declarație a fost făcută mă face să cred că primarul din Alba Iulia lasă foarte greu orgoliul deoparte și am simțit o răutate în ceea ce a spus. A precizat că nu va lucra decât cu "adevărații getlemani". Din păcate nu i-a precizat pe aceștia. Consider că acel Comitet de Inițiativă care se naște conține oameni de calitate, oameni care vor să facă ceva pentru oraș și care vor să muncească pentru acest proiect. Ideea de bază care a reieșit încă de la prima întâlnire a acestor oameni a fost că acest proiect nu va fi politizat. Și nimeni nu a încercat să facă acest lucru. Din păcate singurul care a făcut comentarii răutăcioase politice despre acest subiect este chiar primarul și în același timp președinte al PDL Alba. Cu referire la liberali acesta spunea că "Dar vom munci, nu unii vor da din clonţ fără nicio resursă, nici măcar intelectuală, şi alţii vor munci." Nu pot să înțeleg folosirea unor cuvinte de mahala. Chiar cred că până acum nimeni nu a încercat să politizeze acest proiect cu excepția de mai sus. Cred că, referitor la subiectul Alba Iulia Capitală Culturală Europeană, trebuie lăsate deoparte vechile metehne cu separarea albaiulienilor în pdl-iști și non-pdl-iști, cu jignirile și răutățile politice sau cu războaiele de partid. Este timpul să tragem toți în aceeași direcție pentru că avem o șansă cu care ne întâlnim rar.

Nu pot să nu amintesc un alt lucru care m-a întristat și anume afirmația primarului cum că domnia sa nu a participat și nu va participa la întâlniri "doar să discute discuții". Adică toate personalitățile orașului care au decis să sprijine acest proiect, începând cu rectorul Universității, oameni de succes în diverse domenii, artişti etc şi terminând cu oamenii politici, îşi pierd vremea şi se întâlnesc doar de dragul de a se auzi cum vorbesc! Nu este așa! Aceste întâlniri sunt extrem de utile deoarece pot fi alese cele mai bune idei, cele mai bune căi de urmat și, în fond, cea mai bună strategie pentru a avea succes. Nimeni nu deține cheia succesului de unul singur, dar aceasta poate fi găsită dacă mai multe minți gândesc în aceeași direcție. De fapt, libera exprimare a ideilor, dezbaterea lor și găsirea împreună a unor soluții sunt elemente esențiale ale democrației.

Eu cred că toți cei care au decis să facă parte din Comitetul de Inițiativă vor reuși să treacă peste orgolii, peste mândrie sau peste conflicte mai vechi sau mai noi. Doar au același scop. Sper ca și primarul municipiului să se așeze la aceeași masă cu ceilalți pentru că este nevoie de prezența lui acolo. După 1989 este prima dată când politicienii din Alba Iulia pot să demonstreze că nu contează doar lupta politică ci mai mult contează Alba Iulia și județul Alba.

PS: Declarația politică de susținere a proiectului, semnată de către toți președinții partidelor politice (în afară de Mircea Hava ca președinte al PDL Alba) poate fi citită mai jos.

Primari de anul IV

2011-11-17T14:12:00.001+02:00

În România, primarii de oraş se împart în două categorii: cei care îşi fac treaba timp de patru ani şi cei care îşi fac treaba o dată la patru ani. Prima categorie e cea a primarilor care îşi dau seama de oportunităţile pe care le au de a aduce ceva mai bun în oraşul în care locuiesc. Se străduiesc, luptă pentru proiecte şi realizează câte mai sunt încă de făcut. Licitaţiile pentru diverse activităţi nu sunt câştigate doar de anumite persoane, investiţiile în oraş nu se învârt doar în cerc. În general, nu prea au nevoie de artificii de stil pentru a re-atrage atenţia oamenilor, deoarece efectele muncii lor sunt remarcate şi de către cetăţeni. Campania electorală reprezintă doar un bilanţ al celor făcute şi o prezentare a viitoarelor proiecte, gândite şi făcute pentru cetăţeni.

Cea de-a doua categorie este cea a primarilor care timp de patru ani se urcă pe un piedestal înalt unde puţini dintre oamenii simpli pot ajunge. Aceştia sunt scumpi la vedere: la audienţe îşi trimit viceprimarii sau consilierii, pe stradă nu ies decât cu maşina, iar la evenimente nu participă decât dacă au vreun interes personal. Trec cei patru ani şi se apropie alegerile. Trebuie făcut un bilanţ favorabil. Trebuie să revină printre „muritori”. Şi primarii încep să lucreze la imagine.

Cel mai bine merge întotdeauna imaginea de genul „un om din popor, unul de-al vostru”. Cum procedăm? Păi, avem deja un model clasic, modelul mersului la cumpărături. Ce trebuie făcut? Şoferul de la primărie îl lasă pe edilul-şef la colţul unei străzi destul de aglomerată cu magazine de tot felul. Şi primarul nostru porneşte la cumpărături. Cumpărături modeste, fără scumpeturi, într-o plasă ieftină şi nelipsita replică: „m-a trimis soţia la magazin”. Şi uite aşa intră şi el prin magazine măcar o dată la patru ani. Şi pare foarte popular, doar trăieşte printre noi.

Următorul pas al campaniei de imagine este prezenţa la evenimente diverse. Orice eveniment, cât de mic, trebuie marcat pentru ca oamenii să poată spune „am dat mâna cu primarul”. Trebuie să fii omniprezent, omnicunoscut şi de aceea acolo unde sunt adunaţi mai mult de trei oameni apare şi primarul, cu o mimă interesată şi profund absorbit şi implicat în evenimentul care are loc.

O acţiune care dă bine este organizarea de tot felul de concursuri şi de premieri. Se dau premii şi diplome (de recunoştinţă, de merit, de participare etc.) pentru absolut tot ce se poate. Poţi să faci orice că oricum primeşti un semn al recunoştinţei împreună cu cuvinte de laudă de parcă ai fi luat cel puţin premiul Nobel.

Sub poleiala imaginii mai este de asigurat şi aspectul oraşului în puncte esenţiale. Oamenii se pregătesc de drumuri mai bune o dată la patru ani, de trotuare în faţa caselor, de ceva serbări poate în plus faţă de un an normal. Cei care stau în zone puţin mai lăturalnice abia aşteaptă anul patru pentru a se mai lucra ceva şi pe strada lor. Doar vine campania şi trebuie să dăm cu toţii un vot.

Reţeta a funcţionat destul de bine după 1989. Problema este cât va mai merge cu această minciună?! Căci asta este! Doar o minciună, chiar dacă este spusă frumos şi rar, din patru în patru ani!

Articol publicat în revista Albaiulianul

Unii mai au tupeul să vorbească despre "greaua moștenire"

2011-11-13T20:27:00.000+02:00

Azi, după trei ani de la preluarea puterii de către PDL, am auzit un parlamentar portocaliu vorbind iarăși despre "greaua moștenire" lăsată de Guvernul Tăriceanu. Deja nu mai pot să aud asemenea aberații și chiar sunt sătul de ipocrizia dusă la maxim de către cei care ne conduc. Sloganul acesta cu moștenirea poate a prins la un anumit moment dar sunt absolut convins că ne-am lămurit cu toții că nu a fost decât o tâmpenie și o minciună. Dacă la sfârșitul lui 2011 încă mai amintești de asta înseamnă că ai un tupeu nesimțit.

Câteva date statistice sunt elocvente. Dacă la finalul anului 2008 datoria publică a României era de 109,1 miliarde lei, în doar doi ani (sfârșitul lui 2010) aceasta a ajuns 193,89 miliarde lei. Guvernul Boc s-a împrumutat cu 1,3 miliarde EURO pe lună pentru a-și acoperi cheltuielile curente. Conform datelor oficiale furnizate de Ministerul Finanțelor pe timpul guvernării Tăriceanu, statul a plătit dobânzi la împrumuturile contractate în anii trecuţi de 3,89 miliarde de lei. În 2009, după doar un an de mandat Boc, valoarea dobânzilor plătite către creditori a ajuns la 6,06 miliarde de lei. Se estimează că la finalul acestui an dobânzile se vor apropia de valoarea de 8,5 miliarde lei.

Și mai au curajul să vorbească despre "greaua moștenire"?! Păi ce rămâne dupa ce vor pleca cei de la PDL? Mai ales că din 2013 vom începe să returnăm creditele de zeci de miliarde, nu doar să plătim dobânzi. Și mai trebuie plătite o grămadă începând cu 2013: cei patru miliarde de euro pentru drumurile Elenei Udrea dar și drepturile câștigate în instanță de către cei care au dat în judecată statul român pentru tăierile salariale. Partea tristă este că în ciuda faptului că au fost împrumutați enorm de mulți bani economia este tot în derivă. Puterea nu a reușit să ajute mediul privat și astfel au dispărut peste 650.000 locuri de muncă.

Dar să revin de unde am plecat. Eu nu înțeleg ce ar fi trebuit să facă Tăriceanu, în viziunea portocalie, cât timp a fost premier? În condițiile în care erau bani, economia mergea bine iar rectificările bugetare erau pozitive probabil trebuia să oprească investițiile în drumuri, alimentări cu apă, canalizări, școli sau în spitale. Sau poate că nu ar fi trebuit să crească salariile și pensiile. Absurd acest lucru! Adică, dacă erau bani suficienți, angajații și pensionari ar fi trebuit să trăiască tot cu aceleași sume mici și să nu-și permită decât strictul necesar. Sau nici măcar strictul necesar. Poate cel mai bine ar fi fost să pună toți acei bani într-un cont, să-i lase acolo până când la conducerea țării vor veni PDL-iștii și aceștia, cu competența lor supremă să-i folosească după bunul lor plac. Da, aceasta ar fi fost soluția ideală din punctul de vedere al partidului portocaliu.

Murdăria generalului Oprea

2011-11-10T19:36:00.000+02:00

În urmă cu câteva minute eram în mașină și ascultam un interviu cu Cristian Diaconescu de la UNPR. În întreg interviul mi s-a părut destul de stânjenit de întrebările puse de moderatoare sau de remarcile făcute de aceasta. A fost stânjenit când i s-a amintit că UNPR este pe la 1% în sondaje, când i s-a spus că principalii membri sunt traseiști politic sau când s-a menționat campanie de racolare a primarilor PNL și PSD. Sunt sincer când spun că Diaconescu a fost un politician pe care l-am apreciat datorită echilibrului de care a dat dovadă și chiar nu înțeleg cum a putut să se alăture găștii de trădători condusă de Gabriel Oprea (da, șeful mafiei personale a lui Adrian Năstase cum îl numea Băsescu înainte de a-l reevalua). Chiar cred că omul ăsta a fost șantajat să se alăture celui mai mizerabil partid de după 1989.

Dar se revin la ce vroiam să spun. Lui Diaconescu i s-a pus întrebarea dacă viitoarea campanie electorală se va baza pe primarii racolați de la alte partide și dacă aceste racolări vor mai continua. Bineînțeles că acesta a răspuns conform indicațiilor primite e la partid. Că UNPR nu racolează primari, din contră, aceștia doresc să se înscrie în partid și ce să facă săracii UNPR-iști decât sa-i primească în marele partid al trădătorilor.

Pentru mine este foarte clar că nimeni nu merge la UNPR pentru doctrine, principii sau virtuți morale pe care le-ar găsi acolo. Pentru că cei care au înființat UNPR-ul nu prea știu ce înseamnă aceste cuvinte. Motivele pentru care anumiți lideri politici aleg să se înregimenteze în murdăria de partid a lui Oprea sunt simple. Unul ar fi banii deoarece partidul este la putere acum alături de fratele mai mare, PDL și dacă te dai cu cei de la putere poate face de-o ciorbă. Altul ar fi șantajul pe care UNPR-iștii îl practică în special față de aleșii locali ai opoziției blocându-le diverse proiecte de investiții și promițându-le fonduri dacă vor candida din partea UNPR la alegeri. Bârfele mai spun că ar mai fi un fel de șantaj și anume acela față de anumiți politicieni care ar avea ceva probleme cu diverse instituții ale statului. Acestora li se promite că vor scăpa de orice dacă se vor înrola în oastea lui Oprea. Mai sunt și cei care sunt puși în diverse funcții publice doar pentru că sunt membrii de partid.

Până acum nu am auzit nici măcar o persoană care să se înscrie de bună voie în UNPR. Nu am găsit nici măcar un om simplu care să spună că se regăsește în doctrina (de altfel inexistentă) a UNPR sau în mesajele liderilor. Și mă întreb din cine este format totuși acest partid? Exceptând categoriile pe care le-am enumerat mai sus și probabil câțiva prieteni ai acestora! Răspunsul este foarte simplu: UNPR nu există cu adevărat, nu este un partid cu viață internă, este doar un produs degenerat al politicii băsesciene.

Am mai spus-o, aștept cu nerăbdare alegerile din 2012 să scăpăm de acești trădători și traseiști politici care nu se gândesc decât cum să-și umple buzunare personale. Pentru că UNPR nu va depăși marja de eroare a oricărui sondaj de opinie și va ajunge la groapa de gunoi a politicii românești.

Cam cum stă treaba cu justiția în viziunea prezidențială

2011-11-03T14:47:00.000+02:00

Președintele iarăși dă cu bâta-n baltă. Prezent la întâlnirea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției acesta a făcut niște declarații cel puțin ciudate care demonstrează că Băsescu nu prea înțelege care este rolul fiecărei instituții în stat, ce înseamnă statul de drept, de fapt, ce înseamnă noțiunea de democrație.

Traian Băsescu s-a luat iarăși de judecători. Nu e prima dată și probabil nu va fi nici ultima. Acum este supărat că judecătorii au dat câștig de cauză celor care au acționat în instanță statul român ca urmare a tăierilor salariale din sistemul bugetar. Foarte mulți dintre salariații din sistemul buget au câștigat procesele, iar instanțele au dispus că aceștia să-și primească înapoi banii care le-au fost luați ilegal. Guvernul tot amână plata acestor drepturi, dar aceasta este o altă poveste.

După Băsescu, judecătorii ar fi trebuit să judece în așa fel încât toți salariații să piardă procesele. Motivația lui este cam prostească: pentru că România nu are bani să plătească aceste sume care trebuie restituite angajaților. Păi asta ar însemna că judecătorii nu vor mai lua decizii în funcție de Constituție sau legi în vigoare, ci le vor în lua în funcție de situația economică sau chiar în funcție de competența sau incompetența vreunui Guvern aflat la conducere într-un anumit moment. Da, cam atât pricepe președintele jucător din ceea ce înseamnă un sistem judecătoresc și de modul în care judecătorii își fac treaba. Adică nimic.

Era să uit! Băsescu le-a mai cerut judecătorilor ca în momentul în care dau o astfel de sentință să indice și sursa de finanțare. Încă un lucru care arată că habar nu are cum funcționează treburile. Păi judecătorii sunt economiști să spună de unde să ia statul român banii?! Sau sunt miniștri, secretari de stat sau funcționari de prin ministere să poată ei dirija sumele din buget?! Nu sunt și din acest motiv nu e treaba lor. Treaba lor este să se respecte Constituția, legislația românească și cea europeană! Restul sunt doar povești spuse de povestitorul șef al țării.

O fotografie cât zece ani

2011-10-31T20:50:00.000+02:00

Prima dată când am văzut fotografia cu președintele românilor, Traian Băsescu, râzând în hohote în mijlocul a vreo 25 de preoți m-am amuzat și am zis că e destul de reușit trucajul. Eram absolut sigur că poza nu este reală și a fost făcută de cineva în Photoshop sau alt program de genul acesta. După aceea am citit prin presă că de fapt chiar este reală și am citit și declarațiile fotografului care explica și contextul în care a fost făcută fotografia.

Acesta spunea că președintele ar fi râs la o glumă făcută de un pdl-ist. Nu știu cât de bună a fost gluma căci ierarhii nu prea râd. Sunt vreo doi-trei care zâmbesc, în rest... S-a discutat destul de mult despre acest subiect și am auzit tot felul de păreri. A mea este că gestul președintelui este total deplasat, dar nu mă mai miră acest lucru. Deja suntem obișnuiți cu atitudini prostești din partea primului om al țării.

Gândindu-mă puțin la cei șapte ani de mandat ai lui Băsescu, realizez faptul că acesta a lăsat în urma lui un lucru unic, pe care cred că niciun președinte nu va reuși să-l mai lase: hăhăitul. Am avut parte de hăhăit în tot felul de momente: când românii se uitau la fotbal sau handbal, când erau alegeri, în timpul campaniilor electorale, când eram anunțați că vor urma tăieri de salarii și concedieri, când Băsescu erau la băute cu Becali sau în orice altă situație posibilă. Și nici nu se preconizează ca în următorii trei ani de mandat să se schimbe ceva. Cu siguranță nu vom scăpa de celebrul hăhăit. Deja este marcă înregistrată, chiar dacă acest hăhăit nu mai este un brand de succes (da, a devenit un brand), din contră, a ajuns să ne enerveze la culme.

Zece ani de mandat vor însemna pentru președinte zece ani de eșecuri, de promisiuni deșarte dar și de dezamăgiri amare. În 2004 mulți ne-am pus speranțele în Băsescu. Speram că va fi cel care se va lupta cu corupția, cu baronii locali, cel care va fi un președinte echilibrat, cel care va avea deschise ușile statelor moderne. Și ne-am ales cu nimic. De fapt, ne-am ales doar cu un hăhăit continuu, iar fotografia, pe care deja unii o numesc fotografia anului, reprezintă foarte bine cei zece ani de mandat ai lui Traian.

Sursa foto: Gandul.ro

După discursul Regelui Mihai

2011-10-25T18:39:00.001+03:00

Am ascultat cu mare atenție discursul de azi al Regelui Mihai, nu pentru că sunt un monarhist convins ci pentru că apreciez enorm ce a făcut Regele și Casa Regală pentru România și pentru rolul important jucat în istoria țării. Da, am fost emoționat de ceea ce a spus Regele Mihai. Discursul său a fost simplu, dar plin de adevăruri de care ar trebui să ținem toți cont. Nu vreau să fac o analiză și să disec fiecare cuvânt al Regelui pentru că acest lucru deja a fost și va mai fi făcut.

Nu pot să nu remarc lipsa de la acest eveniment a marilor lideri în portocaliu: Băsescu, Boc, Roberta Ansatase dar și a majorității miniștrilor de la PDL. Fiecare a fugit de acest moment găsind diverse scuze. Probabil că a fost ordin de la șefu' mare. Că tot vorbim de Băsescu, l-aș fi apreciat sincer dacă avea tăria de caracter să-și ceară scuze pentru tâmpeniile spuse despre Rege și ar fi participat la acest discurs alături de ceilalți foști președinți ai României.

Ceea ce m-a șocat pe mine a fost declarația președintelui PDL Bihor, Ștefan Seremi (nu am auzit de el până acum) care spunea că Regele Mihai "nu a spus nimic memorabil, nimic de ţinut minte". Regele a vorbit despre dragoste de țară, onoare, principii, democrație, libertate, datoria de a susține interesele țării, curaj politic, credință, respect sau demnitate. Îl înțeleg pe acest pdl-ist deoarece pentru el aceste cuvinte nu au absolut nicio semnificație și chiar nu merită să le țină mintă. Poate dacă Regele vorbea despre hoție, șmecherie, bani, putere, ipocrizie sau clientelă politică îi auzeam pe toți care sunt la putere aducând ofrande Regelui și lăudând-ul din toți rărunchii.

Câte ceva despre Recensământ

2011-10-22T17:32:00.001+03:00

Nu sunt dintre cei care contestă Recensământul populației și locuinței care se desfășoară în aceste zile în România, din contră, consider că este necesar deoarece oferă o imagine asupra unor aspecte care sunt interesante, dar în același timp reprezintă niște instrumente de lucru în anumite domenii. Asta cu condiția ca acest recensământ să fie bine făcut iar chestionarele să nu fie completate "din burtă".

Nu mă dau de ceasul morții că se cere numele și CNP-ul, dar cred că se putea face acest recensământ și fără aceste date întrucât autoritățile statului sunt interesate de rezultatele globale și nu au relevanță numele sau un CNP-uril. Într-adevăr, se poate dezvolta o discuție pe acest subiect, chiar și din punct de vedere politic, dar nu cred că are rost, cel puțin acum. Poate că dacă anumite informații vor fi folosite în alte scopuri decât cele pur statistice, tema poate fi reluată.

Eu chiar aștept să fie publicate rezultatele recensământului din acest an deoarece sunt curios care este numărul populației, care este distribuția pe etnii și pe religii sau care este gradul de educație al românilor. Foarte interesant va fi numărul românilor care sunt plecați din țară.

O eventuală scădere a numărului populației poate duce la scăderea numărului de senatori și deputați, având în vedere că la 160.000 de cetățeni avem un senator, iar la 70.000 avem câte un deputat. Unele date sunt importante pentru cei care conduc sau vor conduce România în următorii ani, deoarece anumite politici publice au la bază indicatorii de la recensământ.

Dar indicatorii pe care eu îi aștept cel mai mult sunt cei care se referă la populația ocupată, la șomeri și la cei care nu au niciun venit ți nu au ocupație. Se știe că rata șomajului la un moment dat se referă doar la persoanele care nu au ocupație și care primesc acea indemnizație de șomaj și sunt cuprinși în evidențele de la AJOFM. Dar după ce se termină perioada în care primesc acel ajutor de șomaj, persoanele ies din evidențele oficiale și nu mai apar pe niciunde. Unii poate se angajează, alții poate primesc alte forme de ajutoare sociale, dar o imagine clară nu există. În ultimii ani a fost aproape imposibil să avem o evidență exactă a cetățenilor care nu au loc de muncă.

Se estimează că rezultatele finale vor fi date publicității peste vreo doi ani, dar este posibil ca anumite rezultate parțiale să fie prezentate și mai repede. Ar fi bine să fie redus la maxim timpul necesar prelucrării datelor deoarece chiar este nevoie de aceste statistici.

Cam cum stăm cu mediul de afaceri

2011-10-20T16:39:00.002+03:00

De câțiva ani mediul privat din România e la pământ. Firmele românești o duc greu, firme străine puternice pleacă de la noi, iar investitorii noi sunt rari ca floarea de colț. Pentru unii explicația ar fi simplă: e criză și așa trebuie să fie. Dar situația nu cred că e chiar așa. Da, e criză, dar pe lângă această criză mai sunt și alți factori care fac din țara noastră un loc de care investitorii importanți se cam feresc: corupția, birocrația, fiscalitatea excesivă sau instabilitatea legislativă.

Banca Mondială a publicat Raportul "Doing Business 2012" prin care analizează mediul de afaceri din 183 de țări și cât de prietenos este acesta cu investitorii. În acest top România ocupă locul 72. Dacă ar fi să ne luăm pur statistic putem spune că suntem în prima jumătate a clasamentului. Dar dacă ținem cont și de faptul că suntem o țară europeană, membră UE, acest loc 72 este foarte slab.

Printre punctele negre pe care ni le acordă Banca Mondială ar fi: creșterea dificultății înființării unei firme prin solicitarea, începând cu anul 2010, a cazierului fiscal pentru sediul social, fiscalitatea mare, firmele noastre trebuind să plătească în medie 113 taxe și impozite, reprezentând peste 40% din profit. Un alt punct slab, surprinzător la prima vedere, este accesul greu la electricitate. Astfel, branșarea la sistemul de curent trebuie făcut în șapte pași, durează peste 200 de zile și costă mult. O altă bilă neagră o reprezintă dificultatea cu care firmele obțin autorizații de construire. Termenul calculat este de aproape 300 de zile și presupune nu mai puțin de 16 etape.

Uitându-ne puțin peste aspectele negative prezentate de BM ne dăm seama că nu sunt niște chestiuni imposibil de rezolvat. Multe țin de birocrația foarte mare din instituțiile publice și de termenele lungi de soluționare. Acestea consider că ar putea fi rezolvate cel mai ușor. Alte aspecte țin de viziunea economică a celor care conduc țara. Da, acestea sunt mai greu de rezolvat dacă nu ai specialiști și, mai ales, dacă nu bagi în seamă acei specialiști.

Din ce s-a prezentat de către BM reiese faptul că Marocul a cunoscut cea mai puternică îmbunătățire a condițiilor de afaceri prin adoptarea unor măsuri destul de simple, dar cu efecte benefice. Moldova este pe locul doi privind această îmbunătățire a mediului de afaceri, comparativ cu anul trecut.

Și mă tot întreb de ce nouă ne este așa de greu să luăm astfel de măsuri. Nu vrem?! În acest caz lăsăm totul baltă și nu are rost nici măcar să mai discutăm. Nu știm?! Păi nu trebuie decât să ne uităm ce fac alții, să notăm ce au făcut ei bine și să punem și noi în practică aici. Sau vrem să fim originali? Nu trebuie să fim originali, trebuie să facem ce trebuie făcut. Nu e absolut nicio rușine să luăm ce-i bun de la alții, Din contră! O chestie care funcționează bine și care ajută trebuie implementată chiar dacă alții o sută au folosit-o înainte! În aceste cazuri este bine să ne uităm în curtea vecinului.

Non-viziunea portocalie asupra investițiilor

2011-10-04T20:51:00.000+03:00

Astăzi am citit în presa locală o declarație cel puțin tâmpită a purtătorului de cuvânt al PDL Alba, Mihai Babițchi. Cel pe care unii îl numesc un economist foarte bun, și nu înțeleg de ce, spune că închiderea fabricii Nokia de lângă Cluj nu are impact economic important asupra economiei, ci are doar un impact de imagine. Asta o spune reprezentantul unui partid care își spune de dreapta!

Adică plecarea din țară a unei firme care dă 5% din totalul exporturilor României și care asigură 1% din PIB-ul României este doar o chestie care nu prea contează și se poate trece fără nicio problemă peste. O mare prostie. Plecare acestui important investitor înseamnă că peste 2.000 de oameni vor rămâne fără loc de muncă. Înseamnă că mai multe mii de oameni, familiile angajaților, vor suferi de pe urma acestei decizii. Și încă multe firme care lucrau cu Nokia pe diverse domenii vor trebui să închidă sau să-și reducă activitatea, aceasta însemnând noi concedieri sau reduceri salariale.

Și cei de la PDL spun că nu e mare lucru. Și purtătorul de cuvânt al PDL Alba mai spune că 10 investitori străini doresc să investească în România. Care sunt aceștia, nimeni nu știe pentru că economistul în portocaliu nu a menționat niciun nume. Parcă îi și văd cum stau la ușa României și se bat care să intre primul. Chiar mă distrează basmele acestea. Cert este că mai multe multinaționale pleacă sau își restrâng activitate în România și pot să dau și nume: Coca Cola, Colgate, Nestle, Kraft Foods. Aceste sunt lucruri certe, nu povești!

Dacă și cei care au puterea de a lua decizii prin ministere gândesc așa cum gândește Babițchi, nici nu mă miră faptul că guvernanții au reușit să pună pe butuci firmele românești și să îndepărteze investitorii străini. Cât despre atragerea de noi investiții în țară nici nu poate fi vorba. Cum naiba să vină când fiscalitate este excesivă, taxele și impozitele sunt multe și mari, iar legislația se schimbă de la o zi la alta. Oare despre corupție are rost să mai pomenesc ceva?!

Alba Iulia, Capitală Culturală Europeană?! Da, se poate!

2011-09-25T23:43:00.002+03:00

În urmă cu vreo zece luni ideea avansată de Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, că Alba Iulia ar putea fi nominalizată Capitală Culturală Europeană părea doar o poveste frumoasă venită parcă de pe alt tărâm. Poate unii au zâmbit când au auzit de această idee, alții chiar au râs, dar au fost și oameni care au văzut imensa șansă pe care Alba Iulia o are și pe care ar fi păcat să nu încerce să o fructifice.

Iată că astăzi, la invitația lui Florin Roman, cel care poate a crezut cel mai mult în acest proiect, a avut loc prima întâlnire a Grupului de Inițiativă, de fapt a unor albaiulieni care pot face ca acest demers să treacă de la idee la realitate. Am văzut stând la aceeași masă politicieni, reprezentanți ai societății civile, ai presei precum și ai mediului universitar. Și nu doar au stat, ci și-au spus fiecare părerile legate de modul în care vom reuși să ajungem ca în anul 2020 să fim Capitala Culturală a Europei.

Trebuie să remarc prezența celui care conduce Universitatea 1 Decembrie 1918, rectorul Achim Moise, precum și disponibilitatea domniei sale de a sprijini prin toate mijloacele acest proiect. M-a bucurat prezența lui Mihai Coșer, purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia. Asociația Cultural Patriotică Avram Iancu precum și cei care de mulți ani scot revista Dacoromânia au fost reprezentate de cei care le conduc. Cei care au reprezentat Muzeul Unirii, ziarul Unirea, Alba24.ro, Radio Atlas vor susține aceste proiect fără nicio problemă. Una dintre cele mai pertinente și mai documentate intervenții a avut-o Simion Crețu, directorul ADR Centru. Probabil unul dintre marile câștiguri ale acestei întâlniri a fost prezența unor tineri care pot ajuta mult în cadrul acestui proiect: membrii trupei Zadar, compozitorul și producătorul Edy Schneider, consultantul Cornel Comșa. Nu trebuie să-l uit pe Marius Moga senior, om cu lungă experiență în media. Au mai fost prezenți și doi din cei șapte parlamentari ai județului Alba, Teodor Atanasiu și Călin Potor.

Chiar dacă au fost prezenți și reprezentanți ai partidelor politice, PNL, PSD și PNȚCD, discuțiile nu au avut nimic de-a face cu politica. Din contră, aproape toate luările de poziție ale participanților au subliniat nevoia ca tot ce înseamnă politicieni din județul Alba trebuie să tragă împreună pentru ca acest proiect să aibă vreo șansă. Florin Roman a propus semnarea unui protocol de către toți șefii partidelor politice din județul Alba care să prevadă în mod expres că acest subiect nu va fi politizat sub nicio formă. Consider că acest lucru este esențial pentru reușita proiectului.

Au fost și câteva aspecte care nu mi-au plăcut, cel mai important fiind absența unor oameni care au decizia în vârful pixului. Sper, totuși, că a fost doar o întâmplare și acești oameni nu au putut participa din motive obiective și nu din ambiții sau orgolii personale.

Citind materialele oferite și ascultând intervențiile participanților realizez faptul că este un proiect greu, care necesită multă muncă, o echipă care să gândească pentru același scop, rezolvarea multor probleme pe care le avem și, în mod special, renunțarea la interesul personal în favoarea interesului comunității. Dar mi-am dat seama că avem un mare atu și acesta îl reprezintă oamenii, cei pe care i-am simțit că vor să fie parte din cel mai important proiect al municipiului nostru și au demonstrat prin cele spuse că sunt gata să se implice cu tot ce pot pentru reușita proiectului. Și impresia finală pe care am avut-o a fost aceea că anul 2020, când Alba Iulia va fi Capitală Culturală Europeană, este foarte aproape.

Răzbunarea e arma prostului

2011-09-21T23:36:00.000+03:00

Un proverb pe care îl știm cu toții, încă de când suntem copii, spune că răzbunarea este arma prostului. Probabil că pentru mulți răzbunarea e dulce, dar nu face altceva decât să adâncească ura, conflictul sau ambițiile. Mă minunez teribil de vreo două zile când citesc despre așa-zisul "război al lalelelor dintre" România și Olanda.

În fapt ce s-a întâmplat. La o zi după ce Olanda a anunțat că va bloca accesul României și Bulgariei în spațiul Schengen românașii noștri care lucrează prin vămi au blocat și blochează încă accesul tirurilor care transportă flori din Olanda în România. Asta mi se pare una dintre cele mai mari aberații și tâmpenii pe care le-au făcut isteții noștri guvernanți. Un ministru olandez, al Imigrației parcă, spunea că motivele pentru care mașinile cu flori sunt oprite sunt cel puțin comice: ba că nu știu ce bacterie periculoasă intră în țară ba că tirurile au probleme tehnice sai șoferii au nu știu câte ore de condus.

Sunt de acord că la o asemenea decizie politică a Olandei nu putem sta cu mâinile în sân și să plecăm capul în pământ. Dar totul trebuie făcut pe căi diplomatice, cu fermitate politică și într-un cadru care ține de faptul că suntem membrii ai familiei europene. Din păcate Românie are un președinte la care ușile statelor europene i se închid în nas, iar ministrul de externe este printre cei mai slabi politicieni care au condus vreodată acest minister.

Iar soluția găsită de cei care ne conduc a fost să oprească tirurile cu lalele la graniță. Doar atâta i-a dus capul! Nici nu știu dacă e de râs sau de plâns. Din păcate marii strategi politici în portocaliu nu realizează că râd de noi celelalte state. Și nu realizează nici faptul că și firmele românești, care vând flori, pierd ca urmare a acestei măsuri, soră cu prostia de altfel, deoarece nu mai au ce vinde, Olanda fiind un furnizor important pentru piața noastră.

Dar probabil că cei care au decis acest lucru stau la un șpriț și râd în barbă felicitându-se pentru ideea genială și spunând "Ce le-am tras-o olandejilor!". Ieftină și cretină răzbunare!

Ce aveți cu Regele?

2011-09-19T21:54:00.000+03:00

Am urmărit cu consternare decizia PDL de a respinge propunerea liberalilor (în fond, nici nu contează cine a făcut propunerea) de a organiza o ședință solemnă a Parlamentului României la în onoarea Regelui Mihai de România. Nu era nicio o urmă de eveniment politic, ci doar o invitație adresată Regelui Mihai de a rosti un discurs în fața parlamentarilor cu ocazia aniversării a 90 de ani de viață.

Nu sunt un monarhist convins și nici nu știu dacă monarhia ar fi o soluție pentru România mileniului trei, în schimb nu pot decât să-mi arăt considerația și admirația față de Casă Regală și față de rege însuși. Nimeni nu poate contesta ceea ce a făcut Regele Mihai și familia din care face parte pentru țara noastră și nici nu vreau să detaliez foarte mult. Chiar dacă în istoria noastră post-decembristă activitatea Casei Regale nu a fost extrem de vizibilă, cred că și voit din partea lor, oamenii aceștia au făcut un lobby intens și au promovat, probabil cel mai eficient, România și interesele noastre. Măcar din aceste motive puterea portocalie ar trebui să-și încline capul în fața regelui, nu să-l batjocorească sistematic (să nu uităm că "marele patriot" Băsescu l-a făcut trădător pe Regele Mihai).

Cel mai nesimțit cred că a fost Mircea Toader (pentru cine nu îl știe, este liderul pdl-iștilor din Camera Deputaților) care a spus că mai bine l-ar fi invitat pe rege la un pahar de vin într-una din încăperile Parlamentului. Asta mi se pare cea mai josnică și degradantă propunere. Totuși, este un om care are o prestanță deosebită, o moralitate neîndoielnică, reprezentând o filă importantă de istorie. Și Toader vrea să îl cheme la un șpriț și poate ar fi vrut să joace și table cu Maiestatea Sa.

Și ăștia de la PDL mai spun că PSD-iștii și Ion Iliescu sunt comuniști. Păi cei mai mare comuniști din acest moment sunt chiar ei. Și seamănă tot mai mult cu comuniștii din 1947 care, în luna decembrie a acelui an, au votat proclamarea Republicii Populare Române, adică sfârșitul monarhiei, urmând apoi abdicarea Regelui Mihai. Aceiași comuniști care au băgat în pușcărie opoziția, care au făcut celebra colectivizare prin violență, care au ucis democrația vreme de mai bine de 40 de ani. Cred că prin acest gest PDL și Traian Băsescu (cine crede că președintele e străin de ce s-a întâmplat se înșală) ne-au arătat cu adevărat ce a însemnat acea condamnare a comunismului. Adică gargară ieftină făcută doar electoral.

Nu pot să nu mă întreb de ce fac toate astea? Oare ei văd în această personalitate de 90 de ani un pericol? Sau e doar o frustrare a unui om care după 10 ani în care a condus țara nu a reușit să lase absolut nimic în urma sa?

Locurile de muncă, un mare eșec portocaliu

2011-09-18T19:46:00.001+03:00

Citeam în urmă cu câteva zile două topuri publicate în media națională. Unul dintre acestea clasifica județele în funcție de prețurile din piețe, luând în calcul costul per kilogram ale celor mai folosite legume la gătit. Astfel, județul Alba se situa pe locul 12 al respectivului top. Așadar ne situăm în prima treime a clasamentului. Ce înseamnă asta? Că albaiulienii și ceilalți locuitori ai județului cumpără din piețe produse scumpe, printre cele mai scumpe din țară.

Al doilea clasament prezenta județele în funcție de salariile reale din România și aici județul Alba se situa pe locul 27, adică în ultima treime a topului, aceasta însemnând că salariile cetățenilor care trăiesc aici sunt printre cele mai mici din țară.

Combinând cele două analize reiese foarte clar că avem prețuri mari și câștigăm bani puțini. Deci, viața în Alba Iulia și în județul Alba nu este ușoară, din contră, este destul de grea. Din punctul meu de vedere nu este de mirare că s-a ajuns în această situație întrucât politicile locale din acest domeniu au fost sublime, dar inexistente. Astfel, Consiliul Județean nu a reușit să facă mare lucru din acest punct de vedere, exceptând o investiție care a creat locuri de muncă. Din contră, de mai mulți ani se toacă bani pentru diverse parcuri industriale care nu au avut nicio finalitate (un exemplu este așa-zisul Parc Industrial din Blaj unde s-au băgat vreo 10 miliarde lei vechi și care nici măcar nu a fost clasificat ca parc industrial).

Marele dezastru este în Alba Iulia, municipiul reședință de județ care ar fi trebuit să dea tonul în atragerea investitorilor și în crearea locurilor de muncă. Într-o situație normală Alba Iulia ar fi trebuit să atragă forța de muncă dintr-o zonă destul de mare din jurul orașului și mă refer aici la distanțe de zeci de kilometri. Dar situația este tocmai pe dos. Mulți albaiulieni lucrează în alte orașe. Iar cei care lucrează în Alba Iulia o fac pe bani puțini deoarece firmele care au reușit să supraviețuiască politicilor tâmpite ale guvernării portocalii nu își permit să dea salarii mari. În rândul tinerilor situația este îngrijorătoare. Mulți nu reușesc să-și găsească loc de muncă și nu neapărat în domeniul în care și-ar dori sau pentru care s-au pregătit. Cei care găsesc un job o fac pe bani puțini pentru că nu au alternativă decât, poate, plecarea din țară. Și chiar cunosc câțiva tineri deștepți și bine pregătiți care lucrează pe puține sute de lei.

De mulți ani Alba Iulia este un oraș închis investitorilor, așa cum a fost și Clujul sub domnia lui Funar. Și nu cred că nu ar fi vrut să vină firme puternice, care să creeze multe locuri de muncă și să ofere un salariu bun. Mai ales dacă ținem cont de așezarea geografică a orașului sau de anumite tradiții în diverse ramuri economice, aceasta însemnând o forță de muncă bine calificată. Dar dacă cei care conduc municipiul au fost încuiați și au respins potențialii investitori importanți, nici nu mai sunt multe de zis.

Primarul pdl-ist se poate lăuda zilnic cu câte străzi a asfaltat sau cu câte trotuare sunt pavate, căci aceste lucruri nu mă impresionează deoarece acestea sunt scris în fișa postului. Din acest motiv a fost ales, să administreze orașul, să asigure iluminat public, să repare străzi și trotuare, să asigure infrastructura edilitară etc. Nu doar să stea la birou și să se comporte ca un zeu local. Orice primar responsabil dorește ca în localitatea lui să fie firme puternice care, în fond, aduc bunăstarea orașului și eu cred că este o "luptă" între primari pentru atragerea de investitori. Iar cei care reușesc merită toate laudele.

Aici, la Alba Iulia, primarul și partidul portocaliu trebuie să-și asume acest imens eșec, al lipsei locurilor de muncă, deoarece de vreo 20 de ani conduc acest oraș și nu au reușit să facă aproape nimic din acest punct de vedere. Oare cum ar fi arătat Alba Iulia cu un primar care avea pe agenda sa de priorități și locurile de muncă bine plătite?!

Frica de popor

2011-09-09T21:59:00.000+03:00

Îmi amintesc foarte bine că în urmă cu puțini ani, când Traian Băsescu era pe val, amenința parlamentarii, guvernul și pe oricine cu întoarcerea la popor. Pentru președinte întoarcerea la popor a însemnat fie referendumuri, cu rost sau fără rost, fie celebrele băi de mulțime sau discursurile promise din Piața Universității.

Pentru președinte și pentru PDL au trecut acele timpuri când tot invocau poporul. Poporul a ajuns să-i înjure la orice ieșire publică și să le arate obrazul pentru ceea ce au făcut în ultimii ani. Și nu mai auzim nimic despre întoarcerea la popor, despre consultarea opiniei publice sau despre dări de seamă date prin piețe și târguri. Și în locul acelei invocări permanent a poporului puterea a ajuns să se teamă de popor. Și încearcă prin diverse mijloace să "bage pumnul în gură" poporului.

Prima mișcare a făcut-o Băsescu când o asociație de revoluționari condusă de un membru PDL a primit autorizația de a picheta Cotroceniul vreme de câteva luni. Care era șmecheria? Temându-se de proteste în stradă ale diverselor categorii sociale și profesionale nemulțumite de politicile tâmpite ale puterii, președintele a făcut un artificiu, punându-i pe cei din asociația prietenă să ceară de la Primăria Capitalei autorizație de protest în fața Palatului Cotroceni zilnic, pe o perioadă lungă de timp. Iar dacă altcineva vroia să protesteze, nu mai primea autorizație pentru că locul era deja ocupat.

Acum, puterea portocalie mai încearcă încă o șmecherie. Ministrul Traian Igaș a propus un proiect de lege prin care dorește să interzică protestele în apropierea gărilor, aeroporturilor, dar şi a unor obiective cu pază militarizată precum Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Unele prevederi sunt de-a dreptul cretine, cum ar fi interdicția de organizare a adunărilor în apropierea gărilor, stațiilor de metrou, unităților spitalicești sau pe traseele unde se execută lucrări edilitar-gospodărești, condiții în care cu greu se va mai putea desfășura vreun miting în București. Și uite așa vor băieții ăștia deștepți să termine cu toți cei care mai doresc să se opună pdl-iștilor.

Ceea ce face puterea încă portocalie nu are nicio treabă cu democrația și cu Constituția României. Seamănă cu o secvență din alt film, un film al dictaturii și prostiei. Îmi amintesc că prin iarnă, dictatorul egiptean Hosni Mubarak a interzis orice manifestare care îi era ostilă. Și acum Mubarak a ajuns după gratii și este judecat pentru crime și corupție, după 30 de ani în care a fost cel mai puternic om al Egiptului. Orice asemănare cu situația de la noi este pur întâmplătoare.

Totul pentru ciolan

2011-09-06T08:58:00.001+03:00

Este clar că celor de la PDL le place la putere și am impresia că le place mai mult decât oricărui partid care a condus țara. Și este foarte clar că doresc să mai fie la ciolan încă mulți ani. Și-au dori acest lucru demult și au făcut orice pentru a-și atinge scopul. Și în "laboratoarele" lor nu gândesc cum să dea legi mai bune, cum să ajute mediul privat, cum să facă locuri de muncă. Gândesc doar cum să mai rămână la putere și să se înfrupte din avantajele guvernării. După cum arată harta rezultatelor de la sondajele făcute în toate județele le va fi foarte greu să mai rămână la guvernare după 2012.

PDL văd că deja lumea înjură culoarea portocalie și se gândesc să o schimbe în verde. Speră că în acest fel să-i mai păcălească încă o dată pe votanți. Dar nici nu mă miră. Doar în urmă cu câțiva ani și-au mai schimbat culoarea și sigla, doar atunci era la modă portocaliul, nu verdele. Și-au schimbat și doctrina, trecând de la stânga la dreapta scenei politice. Că doar dădea bine atunci. Dar trist este că în momentul în care și-au schimbat doctrina nu am auzit nici măcar o voce din partid care să se revolte, sau măcar să spună ceva. Și m-am întrebat ce îi ține pe acei oamenii împreună? Principiile și doctrina cu siguranță nu! Și atunci? A rămas un singur lucru care să fie un răspuns plauzibil: dorința de putere, de bani, de influență.

Acum democrații sunt la pământ din punct de vedere a intenției de vot, și mă refer la un vot politic. Și în disperarea lor încearcă să facă orice ca să mai prindă câțiva ani la guvernare. Schimbă legi, iau decizii care sunt pe lângă Constituție, negociază cu aliații lor de la guvernare, racolează parlamentari și primari. Ce se întâmplă acum este unic în România post-decembristă. Toate partidele care au condus țara au dorit să-și maximizeze rezultatele electorale dar nimeni nu și-a bătut joc de lege și de ce înseamnă democrația așa cum face puterea portocalie (încă portocalie). Și aș vrea să dau câteva exemple:

au schimbat legea prin care primarii erau aleși din două tururi și au făcut ca aceștia să fie aleși după un singur tur de scrutin. Este logic că un primar în funcție are prima șansă să obțină cel mai mare număr de voturi în primul tur. Dar unde mai este reprezentativitatea? Se poate întâmpla, și se va întâmpla cu siguranță, ca primarii să fie aleși cu 20-25% din voturi. Și cum se mai respectă atunci un principiu fundamental al democrației, și anume principiul majorității!? Pentru PD nu oricum nu contează democrația.
marele ministru Baconschi, cel care a făcut posibilă exprimarea unui vot la fiecare 20 secunde în Paris (a se citi furt), a promis PDL-iștilor că le va aduce un milion de voturi de la românii din afara țării. Și a făcut o propunere legislativă referitoare la votul prin corespondență (a se citi furt - sezonul doi). Eu nu cred că această propunere va trece, întrucât dacă un ne uităm prezența la vot la ultimele alegeri parlamentare și facem un mic calcul, un milion de voturi în plus care să meargă la PDL i-ar pune în mare încurcătură pe UDMR-iști care riscă să nu mai intre în Parlament.
acum cei de la PDL vor să comaseze alegerile locale cu cele parlamentare. De ce? Pentru că după ce au dat legea cu un singur tur la primar este clar că vor avea ceva primari prin țară. La alegeri parlamentare temele vor fi cele legate de buna sau proasta guvernare. Cum Guvernul Boc stă dezastruos la aceste capitol nu le convine o astfel de campanie. Așa că speră ca primarii să-i salveze de la dezastru și să ia voturi pe spatele acestora. Vor să amâne aceste alegeri cât mai mult și să prelungească mandatele primarilor cu vreo 5-6 luni. Chiar dacă în Constituție se spune clar că mandatul aleșilor locali este de patru ani și poate fi prelungit doar în caz de calamitate sau război. Dar oare Constituția mai are vreo importanță pentru putere?! Sau poate vor declara vreo stare de calamitate numai să poată amâna aceste alegeri. Bârfele spun că intenția reală a PDL este să amâne alegerile până în 2013. Om vedea ce-o fi!

Sunt doar câteva exemple care le-am dat și care întăresc faptul că dorința de putere și de ciolan a PDL este mai presus de lege, Constituție, bun-simț, respect politic, democrație și chiar anumite cutume politice. Dacă ar fi politicieni de onoare nu ar evita confruntarea politică și ar intra într-o competiție electorală cu opoziția. Dacă ar fi ...

Toate drumurile duc la Alba Iulia

2011-09-03T16:41:00.002+03:00

Cred că ne-am dori cu toții ca toate drumurile să ducă la Alba Iulia, iar acest lucru chiar poate deveni realitate. Cred în acest lucru. Ideea este ca Alba Iulia să devină un oraș important pe harta turistică a Europei unde să vină mulți turiști și care să-și petreacă multe zile aici, nu doar câteva ore în care să viziteze Cetatea. Unii vor spune că e greu de relizat acest lucru. Așa este. E greu, dar nu imposibil. Urmând tehnicile clasice de promovare probabil vom ajunge la ceea ce ne dorim în 20-30 de ani. Consider că această perioadă poate fi redusă foarte mult doar dacă va avea loc ceva de amploare europeană în orașul nostru. Și acest ceva poate fi desemnarea municipiului Alba Iulia pentru a deveni Capitală Culturală Europeană în anul 2020.

În ianuarie 2011, colegul meu Florin Roman a lansat un apel către toți cei care pot face ceva pentru ca acest proiect să aibă măcar cea mai mică șansă. Am auzit oameni care se întrebau de ce avem nevoie de acest lucru că doar nu e nimic deosebit. Ba este! Este o șansă unică pentru Alba Iulia și pentru noi toți care locuim aici. Trebuie doar să ne uităm puțin la vecinii noștri din Sibiu și să vedem ce s-a întâmplat acolo. Au fost peste 2000 de evenimente la care au participat peste 800.000 de turiști care au lăsat în Sibiu un munte de bani. Au fost investiții importante în infrastructură, atât realizate de autorități publice cât și de firme private. Publicația britanică "The Guardian" a inclus Sibiul pe locul 9 în topul celor mai atractive destinații turistice în 2007. Poate că Sibiul ajuns cel mai cunoscut oraș turistic din România datorită acestei nominalizări.

Și de ce să nu încerce și Alba Iulia să devină Capitală Culturală Europeană?! Chiar nu are niciun motiv. Din păcate din ianuarie până acum nu s-a mai prea auzit de această inițiativă. Dar lucrurile nu au stat chiar așa. Dacă cei care conduc orașul nu au răspuns acestei idei, nu așa au stat lucrurile cu cel care a pus pe tapet acest proiect. Florin a muncit la această idee, s-a întâlnit cu oameni care au fost implicați în proiectul Sibiului, a studiat și a analizat posibilitățile și a pus pe foaie idei. Și a reieșit că se poate. Cu muncă, cu voință și fără orgolii inutile (este vorba în special de orgolii politice).

Avem un mare atu și acesta este bineînțeles Cetatea Bastionară de tip Vauban. Poate fi spațiul ideal pentru tot felul de evenimente și poate fi un punct deosebit de atracție turistică. Dar nu e suficient. E nevoie de consens, de muncă în echipă, dar și de voința albaiulienilor. Cei care desemnează următoarele capitale culturale pun accent destul de mare pe susținerea publică a proiectului. Este timpul ca luptele politice să fie lăsate deoparte și să încercăm cu toții să facem ceva pentru Alba Iulia. Și trebuie să începem deoarece în 2014 va avea loc preselecția, iar în anul 2016 selecția finală.

Un rol important îl va avea Comitetul de Inițiativă care va trebui constituit și să cuprindă personalități din toate domeniile. O parte dintre cei care vor fi invitați pentru a face parte din acest comitet sunt prezentați pe pagina de Facebook a acestui demers. Eu cred că ar trebui să fie implicați toți cei care pot ajuta în orice fel la materializarea acestei idei și care nu sunt neapărat mari personalități locale sau naționale.

Se pare că și alte orașe din România au realizat imensele beneficii ale unei astfel de desemnări și vom concura cu încă trei municipii: Iași, Cluj și Timișoara. Și poate că vor fi și altele. Dar nu e nicio problemă. Cine nu participă la competiție nu are cum să o câștige. Și Alba Iulia trebuie să participe. Este marea noastră șansă să devenim iarăși capitală pentru români. Dacă din 1918 Alba Iulia este Capitala de suflet a românilor, în 2020 putem deveni Capitala Culturală a europenilor.

Rulează comedia "Puterea în luptă cu corupția"

2011-08-26T18:50:00.000+03:00

Fiecare județ din România are un prefect. Spre uimirea multor oameni și județul Alba are un prefect și se numește Ștefan Bardan. Probabil că pentru 99% din populația județului nostru aceste nume nu înseamnă nimic, în ciuda faptului că d-l. Bardan a fost și deputat vreme de patru ani.

Ca prefect, Ștefan Bardan este invizibil atât ca și prezență cât și activitate. Cu toate că are atribuții importante și ar avea de muncă prefectul de Alba se ocupă cu... Nici nu știu cu ce se ocupă. Cam cu nimic. Îmi amintesc așa rapid că am văzut un comunicat de presă care spunea că la Prefectură s-au pus trei coșuri de gunoi, unul pentru hârtie, unul pentru plastic și unul pentru deșeuri menajere. Probabil că a fost una dintre cele mai tari activități ale prefectului. Era să uit. În timpul inundațiilor din vara anului 2010 domnul prefect ne-a adus la cunoștință că în Ocna Mureș au căzut 258 litrii de apă pe metru pătrat (am scris aici de spre acest subiect) care era o mare aberație.

Iată că citesc pe Alba24.ro o știre care m-a cam șocat. La o ședință a Colegiului Prefectural când cei de la Protecția Consumatorului își prezentau raportul de activitate prefectul Ștefan Bardan a afirmat că știe că unul sau unii inspectori ar lua mită pentru a soluționa mai rapid anumite cazuri sau pentru a proteja anumiți agenți economici. Și concluzia prefectului a fost una cel puțin halucinantă: "Nu vreau să mai aud chestiuni de genul acesta, veți grijă de personal".

Eu nu mai înțeleg nimic. Prefectul județului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu, are informații despre acte de corupție în instituții publice și care vizează oameni plătiți din bani publici și care este reacția lui: că nu mai vrea să audă despre astfel de lucruri. Așa înțelege prefectul să lupte cu corupția. Așa înțelege să-și îndeplinească sarcinile de serviciu pentru care este plătit. De ce spun sarcini de serviciu? Pentru că în conformitate cu legile în vigoare prefectul are și îndatorirea de a pune în aplicare prevederile Programului de Guvernare. Și unul dintre capitolele acestui Program de Guvernare se numește "Justiție și politici anticorupție". Dar probabil că acest program nu mai are nicio valoare, doar nici Guvernul portocaliu nu îl mai respectă.

Din punctul meu de vedere, consider că în secunda doi în care prefectul a aflat că anumiți inspectori iau mită pentru diverse beneficii ar fi trebuit să anunțe toate instituțiile statului care luptă împotriva corupției: Poliție, DNA, DIICOT, Procuratură și care or mai fi. Dar prefectul a ales să nu mai audă de astfel de lucruri. Oare ce zic cei care au luat mită? Bănuiesc că sunt mulțumiți cu soluția găsită de mai mare județului. Decât să fii cercetat de DNA mai te alegi cu o mică muștruluială. Și uite cam așa luptă cei care ne conduc cu corupția în România. Exemplul cu prefectul de Alba este, poate, la un nivel mic. Oare ce o fi pe la București, doar acolo se fac și de desfac toate.

Maramureșul, locul de unde nu ai mai pleca

2011-08-16T21:33:00.000+03:00

Cred că aproape toți suntem iubitori de călătorii și concedii și e normal să fie așa. Și mie îmi place să vizitez cât mai multe locuri. În general, încerc să merg tot timpul spre alte destinații deoarece consider că avem prea puține concedii încât să vizitez același loc de două ori și sunt multe de văzut în România. Dar iată că este al doilea an consecutiv când vizitez Maramureșul. Nici nu trebuie să mă întreb de ce pentru că răspunsul este foarte simplu. În Maramureș m-am simțit așa de bine încât am vrut neapărat să repet experiența.

M-am tot gândit oare care e secretul celor de acolo? De ce îți dorești să revii mereu? Răspunsul l-am găsit destul de ușor. Oamenii de acolo nu vând iluzii, nu fabrică povești aiurea, nu oferă kitsch-ul pe care îl vedem în multe locuri așa-zise moderne. Maramureșenii îți oferă doar ceea ce au și ceea ce știu să facă. Oferă priveliștile foarte frumoase pe care le au de la natură. Oferă simplitatea și ospitalitatea vechiului țăran român (Maramureșul este considerat de mulți sufletul tipic al satului românesc). Oferă mâncărurile și băuturile așa cum sau păstrat ele de mulți, mulți ani încoace (se spune că nimeni nu pleacă flămând dintr-o casă de moroșan. Și asta așa este). Oferă acel sentiment de întoarcere în timp, la valorile morale parcă venite din alte vremuri.

Ceea ce fac oamenii acolo poate fi un exemplu pentru oricine dorește să facă turism în țara asta. Dacă reușim să luăm rețeta moroșenilor cu siguranță va fi un succes.

Recomandări:

Pensiunea Doina este locul în care am stat pe parcursul celor două vizite în Maramureș. Pe lângă clădirile foarte frumoase, peisajul incredibil unde este amplasată pensiunea șefa pensiunii este o gospodină cum nu întâlnești foarte des. Pur și simplu nu te poți opri din mâncat, mai ales că ingredientele sunt naturale, majoritatea luate din grădina proprie.

Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței. Fosta închisoare din Sighetul Marmației în care au fost închiși și și-au găsit sfârșitul oponenții regimului comunist impresionează într-o asemenea măsură încât mult timp te vei gândi la ororile unui regim pe care, din păcate, mulți îl regretă. Consider că Muzeul de la Sighet ar trebui vizitat de toți nostalgicii după era Ceaușistă, dar în special de tinerii care aveau o vârstă fragedă în 1989 sau născuți după acest an. Vor putea aprecia mult mai bine vremurile pe care le trăim și marele câștig numit democrație.

Cimitirul vesel de la Săpânța. Este un obiectiv care nu prea mai are nevoie de prezentare. Oricum este ceva unic în lume modul în care Stan Ioan Pătraș, creatorul cimitirului vesel, a încercat să readucă filozofia dacilor care considerau că moartea este un motiv de bucurie, omul mergând într-o lume mai bună. Trebuie să amintesc Festivalul "Drumul lung spre Cimitirul Vesel" la care am asistat anul trecut și care a fost ceva deosebit având ca temă interculturalitatea de tradiții. Din câte am citit, anul acest festivalul se va numi "Pe drumurile lui Leşe" și va avea în centru muzica unui artist cu adevărat incredibil, Grigore Leșe.

Păstrăvăria Alex. Oamenii care conduc această păstrăvărie au făcut o treabă extraordinară. Au niște bucătărese foarte bune care gătesc o mâncare de ai impresia că mănânci așa cum mâncau strămoșii noștri. Au o rețetă de pâine unică care este înregistrată de ei la Ministerul Agriculturii. Nu știu dacă am mai gustat o asemenea pâine. Mămăliga este făcută din făină măcinată în moară cu pietre iar pe lângă păstrăvul gătit în diverse felul au o grămadă de mâncăruri românești foarte gustoase.

Mănăstirea Bârsana impresionează prin construcțiile de lemn, prin detaliile tradiționale dar și prin curtea îngrijită care îți oferă o liniște aparte.

Biserica de lemn din Ieud. Consider că este unul dintre cele mai importante obiective din România dar care are prea puțini vizitatori. Această biserică este cea mai veche biserică de lemn din Europa fiind construită în anul 1364. Unii spun că ar fi chiar cea mai veche biserică de lemn din lume. Structura de lemn este aceeași de acum aproape 650 de ani fiind schimbate doar podelele. De asemenea, pictura este cea originală din secolul XVIII, vopsele folosite fiind naturale și se păstrează foarte bine.

„Verde de Paris” VS „Gri de Alba Iulia”

2011-08-11T17:25:00.001+03:00

Nu este vorba despre celebra otravă cunoscută în popor sub numele de „verde de Paris” ci chiar despre verdele Parisului. Primăvara aceasta am vizitat timp de vreo trei zile „orașul luminilor”. M-au impresionate multe din lucrurile pe care le-am văzut acolo și, inevitabil, am încercat să compar cu locul unde locuiesc, cu orașul meu, Alba Iulia. Bineînțeles că anumite lucruri nu pot fi comparate din diferite motive sau anumite comparații nu își au rostul. Dar la nivel de viziune și principii aceste comparații sunt pe deplin întemeiate.

Unul din lucrurile care m-au impresionat și mi-a plăcut enorm a fost obsesia aproape nebună (folosesc termenul obsesie în sensul bun) pentru spații verzi, pentru copaci, arbuști și tot ce înseamnă verde. Am avut impresia că cei care conduc Parisul nu fac altceva decât să caute câte un petec de pământ unde pot să mai planteze un pomișor, un arbust ornamental sau chiar o floare. Și nu mă refer aici doar la marile parcuri ale parizienilor: Jardin du Luxembourg, Jardin de Tuileries, Jardin des Plantes, Buttes-Chaumont, Bois de Vincennes etc care arată incredibil. Mă refer la faptul că peste tot sunt zone verzi mai mici sau mai mari. Pe marginea străzilor sunt plantați copaci de diferite mărimi și forme. Pe scuarul care desparte sensurile de mers ale bulevardelor sunt puse flori sau alte plante ornamentale iar trotuarele au și ele ceva verde. Am văzut și balcoane în care erau puși pomișori dar și acoperișuri de casă care erau adevărate mici zone verzi. Și un nespecialist ca mine a putut să-și dea seama că politica aceasta de „înverzire” este pusă în practică de zeci de ani. Chiar dacă în perioada când am fost eu pe acolo încă nu au apucat să înverzească tot ce era de înverzit am putu să-mi dau seama cam cum arată Parisul înverzit. Încă o chestie care mi-a plăcut. În toate parcurile lor nu am văzut alei betonate, cu pavele sau orice altă chestie din ciment. Era un fel de pietriș natural de o culoare roșiatică, amestecat cu pământ și nisip bănuiesc, întrucât pe pantofi rămâneau urme dar părea că nu deranjează pe nimeni acest lucru

Și am început automat să compar ce era acolo cu ceea ce se întâmplă în Alba Iulia. De multe zeci de ani din orașul nostru spațiile verzi dispar încetul cu încetul. Totul a început cu sistematizarea ceaușistă. Deci a început pe vremea unui regim când cuvântul „democrație” dispăruse din dicționarul limbii române. Multe zone verzi au fost betonate atunci începând de la parcul care era în fața Catedralei Reîntregirii care a fost ciuntit rău de tot și terminând cu o zonă verde din preajma blocului în care am copilărit pe care s-au înălțat mândre câteva blocuri. Din păcate, politica de sistematizare comunistă se pare că a fost continuată și de conducerea „democrată” a orașului de după 1989. Vreme de douăzeci de ani au continuat să se împuțineze zonele verzi și să dispară copaci, arbuști etc. Dacă mă gândesc așa rapid aș putea să amintesc distrugerea a trei terenuri de sport (stadionul Mecanica, terenul de rugby și terenul al treilea al clubului de fotbal Unirea), tăierea copacilor de pe multe străzi (vezi fostul bulevard Victoriei) sau raderea unor zone verzi mai mici pe unde mai jucau pensionarii un șah sau unde mai stăteau la umbră părinții cu copliașii lor. În toate aceste locuri s-au ridicat construcții private, sedii de firmă, blocuri de locuințe sau spații comerciale.

Și încă nu e totul terminat. Acum câteva zile că au fost tăiați aproape toți copacii din deja celebrul Parc Custozza. Asta în condițiile în care societatea civilă, ONG-uri de mediu, politicieni locali, specialiști în diverse domenii s-au opus betonării acestui parc. Primarul Mircea Hava a promis că va organiza o dezbatere publică și că va ține cont de părerea albaiulienilor. O mare minciună, dezbaterea promisă neavând loc până azi. Între timp s-au încercat tot felul de campanii de imagine poate va uita lumea de Parcul Custozza. La una am râs foarte tare. Este vorba despre inaugurarea celui mai mare parc din Alba Iulia. Primarul a inaugurat un parc care nu există.

Realitatea este că în Alba Iulia spațiile verzi se împuținează încet dar sigur. Asta în condițiile în care în municipiul nostru fiecărui cetățean îi corespund sub 10 metri pătrați de spațiu verde, regulile europene spunând că ar trebui să avem în jur de 26 metri pătrați de zonă verde de fiecare locuitor. Dar cei care ne conduc continuă să betoneze, să paveze și să asfalteze pentru a satisface diverse interese. Și încet, încet vom deveni un oraș gri, cenușiu. Pictorii când vroiau să reprezinte în tablourile lor sărăcia foloseau nuanțe de gri. Probabil că în curând va trebui să înregistrăm pe la OSIM „griul de Alba Iulia”. Dacă tot îl perfecționăm măcar să nu-l mai poată folosi nimeni fără acceptul nostru.

Și mă întreb, retoric bineînțeles, oare cine procedează bine: primarul din Paris sau primarul din Alba Iulia. Pentru cei care cred că cel din Alba Iulia face ceea ce trebuie le propun să-i facă o invitație primarului din Paris să vină la la noi la o reciclare și să vezi atunci betonare prin capitala Franței.

M-am săturat de vechii și de noii comuniști

2011-08-01T23:15:00.001+03:00

Am citit multe articole în presă care încep cu ''În secolul XXI…'' și care descriau lipsa condițiilor de viață în cătune mai retrase din România. Nedrept, incorect, toate acestea și multe altele. Dar ce spuneți despre ''În secolul XXI, zeci de persoane lăsate fără apă curentă fără avertismente și cu serviciile plătite la timp''? Unde? În ''Cealaltă capitală'' a României. Alba Iulia. Ei bine da, se poate. V-o spun din experiență. Cea de-a treia experiență pe anul acesta și cam a șaptea în cei doi ani de când locuiesc în acest bloc. Motivul oficial? ''Dom'le dacă aveți un vecin care nu a plătit 100 de lei, nu e problema noastră'' Păi bine, zic eu, dar dacă noi toți ceilalți din bloc ne plătim la timp, tăiați furnizarea de apă de la apartamentul cu probleme. ''Dom'le așa e sistemul''.

Sistemul decide în general vara, de multe ori în plină caniculă, să ne ia apa caldă și o dată chiar a avut un spirit foarte ironic de a tăia apa caldă vinerea după-masa. A fost un weekend de vis. Serviciile lor merită fiecare ban pe care îl plătesc regulamentar în fiecare lună. Chiar merită! O adevărată firmă particulară, pentru că dacă un client nu își plătește datoria, cum procedează? Scot toți clienții din magazin în șuturi. De ce? Așa e sistemul. De ce nu? Pentru că oricum nimeni nu le face nimic. Cu siguranță apa nu va fi luată niciodată pentru 100 de lei într-un bloc în care stă o persoană importantă, doar în zonele astea unde stau doar persoane neimportante.

Și ce dacă nu ne mai spălăm? Așa e sistemul! Sau să nu uităm eterna replică de la bloc –„Dom'le dacă nu îți convine, mută-te la casă!”. Ne-om muta, problema este că și acolo dăm peste aceleași servicii, oferite de comuniști, foști și actuali, dar toți pe viață, prinși în bucla timpului, care încă mai sunt cuprinși de un fior de plăcere când se gândesc că sunt pe tarlaua lor sau, mai rău, ''a lu tac'su''. Și, la urma urmei, dă-i dracului pe toți amărâții, apa tot la mâna cui trebuie este. ''Și ce dacă plătesc pentru ea, ia să vedem ce ne fac dacă nu le convine. Fac baie în apă minerală?''

PS: Societatea Apa CTTA Alba care oprește și pornește apa în Alba Iulia se află în subordinea Consiliului Județean Alba și este condusă de un director aflat în funcție din era mezozoică și care nu reușește să se despartă de „apucăturile” comuniste căpătate în era mărețelor realizări.

Au închis spitalele. Și doar atât...

2011-07-26T20:09:00.002+03:00

În urmă cu vreo patru luni Guvernul condus de marele reformist Emil Boc a luat decizia închiderii a aproape 200 de spitale din aproape toate județele României. Ministrul sănătății și premierul ne explicau care mai de care mai convingător că o parte dinte spitalele închise vor fi transformate în cămine de bătrâni. Până acum niciunul dintre acele spitale nu a devenit un astfel de cămin. De asemenea, ne mai explicau competenții guvernanți că închiderea spitalelor va însemna și reducerea presiunii financiare asupra bugetului ministerului sănătății sau vor fi eliminate câteva unități care doar înghit bani. Se promitea atunci că banii care erau pompați spre acele spitale vor fi folosiți pentru creșterea calității actului medical și pentru investiții în spitalele rămase.

Aceste promisiuni au fost alte gogoși pe care guvernanții ni le-au vândut (sau ni le-au dat gratis). Zilnic ne lovim de un sistem de sănătate care se îndreaptă încet-încet spre colaps. Medicamentele compensate sau gratuite se termină în câteva zile la începutul lunii iar pentru a face câteva analize medicale trebuie să aștepți vreo două, trei luni că și aici sunt bani puțini și se termină repede. Din păcate nu am văzut nici măcar un semn de bine din acest punct de vedere.

Spitalele sunt subfinanțate rău de tot. Cred că în curând vor arăta ca după război. E logic că ceva în care nu investești, nu repari, nu cureți se va degrada pe zi ce trece tot mai tare. Nu mai vorbesc de calvarul celor internați. Vorbeam zilele trecute cu un cunoscut care, din păcate, în ultimii ani a trecut de mai multe ori prin spitale și acesta spunea că la fiecare nouă internare mâncarea este tot mai puțină și parcă tot mai proastă iar medicamentele nu mai există. Pacientul trebuie să-și aducă de acasă aproape totul, începând de la hârtie igienică și terminând cu pansamente sau seringi. Două exemple interesante le prezintă Liviu, unul legat de Spitalul Județean Alba iar celălalt referitor la Policlinica din Alba Iulia.

Și iarăși stau și mă întreb, ca de atâtea ori, oare asta să însemne reforma sănătății atât de mult trâmbițată de putere? Răspunsul ăl știu deja. Dar mă mai întreb când va începe cu adevărat reforma? Și la aceasta chiar aștept un răspuns.

Bani publici pentru "prietenii în portocaliu"

2011-07-21T19:13:00.000+03:00

Guvernul României condus de bravul Emil Boc a dat în urmă cu câteva zile o hotărâre prin care aloca diverse sume unităților administrative locale. Sumele au avut ca destinație echilibrarea bugetelor locale precum și finanțarea unor investiții.

Am mai scris despre acest subiect și despre modul în care se alocă banii de către PDL dar nu mă pot abține să nu o spun și de data aceasta. Iarăși majoritatea sumelor au fost alocate către primarii PDL sau către cei care au promis că în anul 2012 vor candida de la PDL. Astfel primarii în portocaliu au primit aproximativ 88% din totalul banilor alocați județului Alba. Aceasta în condițiile în care în județul Alba primarii puterii reprezintă vreo 55% din totalul primarilor. Mă tot întreb, oare doar cetățenii conduși de primari PDL au nevoie de drumuri bune, alimentare cu apă, canalizări, școli renovate sau dispensare medicale curate? Cu ceilalți ce facem? Le punem un semn pe frunte și dăm cu pietre în ei?! Doar pentru că nu au votat cu candidații în portocaliu? Probabil că asta ar vrea puterea pdl-istă.

Cred că este un prim semn că a început deja campania electorală pe bani publici. Spun acest lucru deoarece a mai rămas mai puțin de un an până la alegerile locale. Și aceste practici care nu au nici o logică decât satisfacerea propriului partid și a clientelei politice oranj vor continua și se vor înmulți de acum încolo. Pe lângă aceasta, alocările respective de bani mai un scop, acela de a încerca să conserve cât mai mult din voturile pe care PDL le are în acest moment. Ei speră că banii publici să le rezolve problemele electorale. Boc se tot plânge că nu sunt bani la buget, că a fost nevoit să taie salarii, alocații și cam tot ce se putea tăia, dar găsește peste 30 milioane euro pe care să-i dea, în cea mai mare parte, către primari PDL. Nu se numește asta ipocrizie?! Sau este prea "soft" acest termen?

Frumuseți lăsate în paragină

2011-07-17T23:57:00.001+03:00

Da, așa este! Avem o țară frumoasă, cu locuri excepționale, peisaje incredibile, monumente naturale cu care nu se pot mândri mulți și cu multe lucruri unice.

În weekend-ul care tocmai se încheie am petrecut două zile pe Valea Arieșului, o zonă de o frumusețe rară. Unii spun că aceasta ar fi cea mai frumoasă zonă a Apusenilor și este foarte posibil după ceea ce am văzut acolo. Obiectivul vizat în această mică excursie a fost peștera Huda lui Papară situată pe teritoriul satului Sub Piatră din comuna Sălciua, județul Alba. Huda lui Papară este printre cele mai importante peșteri din țara noastră din câteva considerente: este cea mai lungă peșteră din Munții Trascăului, cu cea mai mare cascadă, cu cea mai mare galerie, cea mai dificilă de explorat, are cea mai mare colonie de lilieci din Europa etc.

Peștera am vizitat-o prima dată în toamna anului trecut. Atunci timpul nu foarte prietenos ne-a făcut să nu reușim să intrăm în peșteră întrucât accesul este posibil doar prin pârâul care iasă din aceasta. Nici de data aceasta nu am avut un succes deosebit deoarece nu am reușit să înaintăm decât vreo câțiva zeci de metri, apa fiind extrem de rece. Bineînțeles că ne-a părut rău că nu am reușit să vedem mai multe dar poate altădată vom merge cu echipamente profesionale.

Dar mă gândeam prin prisma turistului care vine în acea frumoasă zonă a județului nostru. Desigur că un turist ar vrea să viziteze Huda lui Papară pentru că este spectaculoasă. Majoritatea turiștilor simpli nu vin cu tot felul de echipamente complicate ci vin pur și simplu să viziteze. Iar peștera nu poate fi vizitată fără aceste echipamente întrucât nu există nici cea mai mică amenajare care ar putea fi. Și am încercat să-mi imaginez cam ce ar trebui făcut acolo. Păi ar trebui construită un fel de punte (a fost ceva odată căci se văd ceva urme) care să permită accesul nu doar prin apă, ar trebui tras un cablu de curent care e foarte aproape și puse câteva becuri pentru a putea intra în peșteră măcar vreo sută de metri. Și cât ar costa toate astea? Nu am făcut un calcul exact dar presupun că sub 50.000 lei.

Așadar, cu o investiție mică ar putea fi făcut ceva frumos și util turiștilor. Dar se pare că cei care pot face acest lucru nu prea gândesc așa. Bine că aruncăm milioane și zeci de milioane de euro pe tot felul de investiții care nu vor avea nicio finalitate și care nu își au rostul, aruncăm căruțe de bani pe chiolhanuri sub diverse denumiri de sărbători populare sau nepopulare, inventăm tot felul de evenimente în care se pompează bani publici și care au doar rol electoral, dar nu găsim câțiva lei pentru a pune în valoare frumusețile pe care ni le-a dat natura.

Și sunt convins că așa cum este peștera Huda lui Papară în județul Alba, mai sunt o grămadă de astfel de monumente naturale sau alte obiective turistice lăsate în paragină doar pentru că gândim foarte îngust.

Inconștiența puterii

2011-07-14T20:16:00.001+03:00

De ce spun că actuala putere este inconștientă? Pentru că nu are absolut nicio preocupare legată de redresarea economiei și ieșirea cu adevărat din criză. O grămadă de state încep să ia măsuri pentru a evita al următorul val de criză despre care se vorbește de ceva vreme încoace. Conducerea țării ar trebui să se gândească bine de tot ce să facă și să o facă repede, pentru a evita o eventuală reintrare în recesiune.

Dar puterea portocalie are cu totul și cu totul alte preocupări. Ba vrea să regionalizeze România, ba vrea să schimbe Constituția, ba își forțează aliații de la guvernare să-i susțină în continuare (vezi cazul Borbely) ba se luptă cu opoziția folosind instituțiile statului (ANI, de exemplu). Am impresia că singura lor preocupare este salvarea Partidului Democrat de la o soartă asemănătoare cu a PNȚCD. Și atunci de o guvernare reală cine se mai ocupă? Se pare că mai nimeni.

Mă distrează cifrele vehiculate de Emil Boc și diverși miniștri. Dacă ar fi să ne luăm după aceste raportări, care amintesc de statisticile mincinoase ale lui Ceaușescu, ar trebui să o ducem super bine. Poate cel mai bine dintre statele europene. Din păcate, realitatea este cu totul alta. Un român cheltuie cam 40% din venituri pentru mâncare în timp ce în țările europene dezvoltate acest procent este între 10-15%. Avem cea mai mare rată a inflației din UE. Avem aproape 750.000 de șomeri înregistrați. La aceștia se adaugă persoanele care nu mai sunt cuprinse în evidențele AJOFM-urilor și nimeni nu știe câte sunt. Politicile tâmpite ale Guvernului au făcut să fim ocoliți de investitorii străini care mai puteau redresa ceva.

Și în ciuda acestor realități, puterea, în inconștiența ei, nu are timp decât pentru tăiat de panglici, lupte politice cu opoziția și organizarea de diversiuni împotriva acesteia și multe alte lucruri care nu au nicio treabă cu actul de guvernare. Și mă întreb iarăși, cine conduce totuși România și mai ales cum o conduce?

Se mai întâmplă și lucruri bune

2011-07-12T16:20:00.000+03:00

De vreo trei ani încoace am primit aproape numai vești rele și parcă am fost loviți din toate părțile numai de necazuri și supărări. Dar în acești ani s-au întâmplat și câteva lucruri frumoase care, din păcate, nu au nicio legătură cu zona politică. De ce spun din păcate? Pentru că vrând-nevrând politicul influențează viața oricărui om. Dar nu acesta e subiectul postării mele. Unul dintre lucrurile frumoase despre care spuneam a fost concertul formației Bon Jovi de la București din 10 iulie.

Am fost și eu unul dintre cei 50 de mii de oameni care s-au bucurat timp de trei ore în Piața Constituției. Deja s-a scris mult despre acest concert și nu am mari noutăți de spus. "Bătrâneii" de la Bon Jovi au făcut un concert fantastic. E și greu să descriu în cuvinte ce s-a întâmplat acolo. Am văzut copii de 10-12 ani purtând tricourile formației dar am văzut și oameni trecuți bine de 50 de ani care cântau toate piesele împreună cu Jon Bon Jovi. Au fost români, bulgari, croați, unguri și poate și alții, dar eu pe aceștia i-am auzit vorbind. M-a impresionat profesionalismul trupei. Concertul era programat să înceapă la ora 8. Păi la ora 8 fix formația a urcat pe scenă și au dat drumul show-ului. Și au cântat trei ore live. Și au fost oameni normali fără aere de vedete, cum se întâmplă cu o grămadă de așa-ziși artiști care, după ce le apare vreun clip pe la TV, se cred mici zei.

Un alt lucru pe care l-am admirat a fost acela că cei de la Bon Jovi ne-au făcut să credem că nu sunt acolo pentru business ci pentru muzică și pentru spectatori. Și sunt convins că așa este, nu doar au vrut să lase ei impresia asta. Un alt moment fain pentru români a fost când Jon a luat steagul oferit de o spectatoare și l-a pus pe umeri. Cu acest gest i-a convins definitiv pe toți. Aș putea să mai zic multe despre ce a fost acolo și tot nu cred că aș găsi cele mai potrivite cuvinte. Oricum, o trupă care există de vreo 26 de ani și care are încă un succes enorm nu poate fi decât de admirat de toți și de invidiat de cei din branșă. Cred că acest succes este rodul seriozității, modestiei, muncii și talentului, nu neapărat în această ordine.

Învățământul, între spoială și reformă

2011-07-08T16:16:00.000+03:00

,,(...)forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea'' spunea Titu Maiorescu în opera ''În contra direcției de astăzi în cultura română''.

Teoria formelor fără fond susține recrearea unui lucru de la zero, în locul peticirii sau acoperirii sub preș. Un lucru fundamental greșit trebuie regândit de la zero și refăcut în modul potrivit. A spune că examenul de bacalaureat reprezintă o reformare a învățământului românesc este ca și cum am începe un proces invers. Într-adevăr generațiile sunt diferite, pentru unii elevi importanța rezultatelor la școală s-a diminuat față de anii trecuți și da, într-adevăr la examenul de bacalaureat sunt persoane care se bazează pe copiat.

Știind aceste lucruri, ce poate face un ministru disperat că nu a realizat nimic important în mandatul său? Hai să introducem un sistem de supraveghere video în școli la examen, să fim mai stricți și să dezvelim practic o situație existentă deja pe care mulți o cunosc. Și care e meritul unui ministru care doar expune o situație în punctul ei final, în loc să o îmbunătățească din rădăcină? Niciunul. L-am văzut la televizor pe acest ministru al cărui nume va fi cel mai probabil uitat în câțiva ani, sau în cel mai bun caz doar asociat cu greșelile gramaticale făcute frecvent, cum se mândrea cu faptul că el împreună cu echipa sa au reușit să expună adevărata stare a învățământului.

Aceasta este reușita supremă a ministrului și a celor care uneori îi chiar șoptesc în public ce trebuie spus. Învățământul românesc trebuie refăcut fundamental o dată și bine, nu schimbat la câteva luni de fiecare ministru al învățământului. Ceea ce este necesar e un ministru care să adapteze educația din școli noilor generații. Mă întrebam dacă există un astfel de om. Cu siguranță există și poate nu numai unul. Dar într-unul eu am încredere că poate reforma cu adevărat învățământul românesc, nu doar la nivel declarativ ci și practic. Și a demonstrat acest lucru fiind primul care a lansat un amplu program de reforme în sistemul educațional autohton. Da, este vorba despre rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, profesorul Andrei Marga.

Navigați domnule Băsescu!

2011-06-29T23:31:00.000+03:00

De câțiva ani încoace președintele Băsescu ne tot ține în tot felul de zicale marinărești, ne tot dă exemple de cum se comporta dânsul când era comandant de vas sau ne înnebunește cu laude ale isprăvilor sale ca lup de mare. Să nu fiu înțeles greșit, nu am nici o problemă cu marinarii sau cu această meserie, mai ales că în familie am doi reprezentanți care au îmbrățișat această carieră, unul fiind chiar comandant de vas. Chiar am un respect deosebit pentru cei care lipsesc cu lunile de acasă, departe de familii și care au o meserie care implică un risc destul de mare.

Dar președintele atâta a dat în jos și în sus cu marinăritul încât m-am săturat. Probabil că a fost o perioadă interesantă din viața lui, mai ales atunci când a fost pe la Anvers, dar nu trebuie să uite că este președintele unei țări și nu mai este șef peste câteva zeci de subalterni.

În această seară am văzut și eu câteva minute dintr-o emisiune care a avut loc la postul 10 TV (am și uitat că există acest post) în care Băsescu încerca să ne explice că de fapt avea dreptate când l-a făcut pe Regele Mihai trădător (una dintre cele mai mari tâmpenii pe care le-a spus președintele de când vorbește și în același timp o jignire care nu se poate ierta la adresa unui om de o eleganță și un bun-simț deosebite). Șeful statului făcea o analogie între un șef de stat și un comandant de navă, spunând că un comandant nu-și părăsește niciodată echipajul și la fel un și așa ar fi trebuit să facă și regele. Bineînțeles că această comparație nu are nici o treabă cu ce s-a întâmplat în 1947 dar atât a înțeles Băsescu.

În fine... Dar dacă tot spunea președintele că un comandant de navă nu-și părăsește niciodată echipajul ce se întâmplă când echipajul își părăsește comandantul? Logica ar spune că acel comandant ar cam trebui să-și bagă coada între picioare și să plece cât vede cu ochii. Și Băsescu a fost părăsit de echipaj, adică de români.

Și în aceste condiții nu pot să spun decât "Navigați domnule Băsescu!". Că tot vă place să umblați în ape tulburi. Și puteți încerca la o companie din altă țară, deoarece nu cred că mai găsiți un echipaj format din marinari români care să vă accepte ca șef de vas.

Referendumul pentru Alba amânat de PDL

2011-06-24T01:18:00.000+03:00

După cum bănuiam, cei de la PDL, care dețin majoritatea în Consiliul Județean Alba, încearcă din toate puterile să amâne organizarea referendumului propus de PNL și PSD prin care cetățenii județului nostru să fie consultați cu privirea la ideea năstrușnică a lui Traian Băsescu de a reorganiza administrativ România și, conform proiectului, de a desființa județul Alba.

Astăzi a avut loc ședința Consiliului Județean Alba. Proiectul privind referendumul nu a fost nici măcar introdus pe ordinea de zi întrucât consilierii județeni portocalii s-au opus acestui lucru. Nu înțeleg de ce nu au vrut nici măcar să discute acest subiect. Putea fi un moment în care fiecare să-și spună părerea, să se dezbată și în final să se ia o hotărâre. Dar pdl-iștii au pus capul în pământ și au ridicat mâna votând împotrivă. Până la urmă tot va trebui să se discute acest proiect și sunt curios ce argumente vor mai aduce. În afară de cele penibile spuse de președintele CJ cum că este inoportun și costă mult. De oportun cu siguranță că este oportun deoarece este absolut normal să-ți consulți cetățenii într-o problemă atât de importantă. Mai ales că o cere și legea. Cât despre costuri nu ar trebui să vorbească nimic și să încerce să nu mai arunce banii pe tot felul de chefuri mascate sub diverse forme. Și s-ar găsi și bani pentru rezolvarea unei probleme majore cum este referendumul.

Mă uit la știri și văd că un vicepreședinte de la PDL spune că s-ar putea renunța la regionalizare dacă nu se va ajunge la un acord cu UDMR. Nu mai înțeleg nimic. Parcă în urmă cu vreo două zile regionalizarea era cea mai importantă problemă care trebuie rezolvată în România. Dar se pare că dorința de a rămâne la putere este mult mai puternică. Căci dacă UDMR nu acceptă proiectul PDL înseamnă că guvernul nu va mai avea majoritate în parlament și la prima moțiune de cenzură premierul și miniștri vor pleca. Așa că nu mai vreau să aud de la Băsescu, Boc sau Udrea că vor să reformeze și să modernizeze România! Nu! Vor doar puterea!

Referendum pentru județul Alba

2011-06-20T23:28:00.002+03:00

Nu mai este o noutate faptul că la Consiliul Județean Alba a fost depus de către consilierii PNL și PSD un proiect de hotărâre pentru organizarea unui referendum prin care cetățenii să-și exprime părerea față de proiectul PDL de regionalizare a României. Prin acest proiect județul Alba va dispărea și împreună cu celelalte județe din actuala regiune de dezvoltare Centru va forma un județ mare cu capitala la Brașov.

De ce dorim acest referendum? În primul rând ni se pare absolut normal ca locuitorii județului Alba să fie întrebați și consultați față de o decizie importantă, care îi vizează în mod direct și pe care puterea portocalie dorește să o ia în stilul ei, adică șmecherește, prin angajarea răspunderii. Apoi există și legi care spun că acest lucru trebuie făcut. Legea fundamentală prevede la art. 3 că teritoriul țării noastre este organizat în comune, orașe și județe. Și mai prevede că administrația publică locală se întemeiază pe principiul autonomiei locale. Principiul acest este foarte important în luarea oricărei decizii care ne afectează. Mai există un document european numit Carta Europeană a Autonomiei Locale, document ratificat de România prin Legea 199/1997. Acest document prevede faptul că pentru orice modificare a limitei teritoriale locale populația trebuie consultată în prealabil, eventual prin referendum. Este absolut logic că cea mai corectă consultare în acest caz este referendumul.

După cum spuneam proiectul este depus la Consiliul Județean. Ceea ce este interesant va fi modul în care vor vota consilierii județeni PDL. În cazul în care se vor opune va însemna că nu respectă legea și probabil își vor asuma anumite probleme ulterioare care ar putea decurge din acest gest. Este foarte clar că nu vor un astfel de referendum pentru că locuitorii județului nu doresc desființarea acestuia și demersul lui Băsescu nu va avea susținerea cetățenilor. "Sursele" spun că proiectul va fi votat de consilierii portocalii. Apoi prefectul județului, tot un PDL-ist, va ataca în instanță hotărârea care va fi luată. Prin acest plan guvernanții vor încerca să întârzie cât mai mult organizarea referendumului.

Va fi foarte interesant de văzut ce se va întâmpla și cum vor încerca cei de la PDL să se opună organizării referendumului. Chiar dacă, declarativ, deputații și senatorii PDL de Alba, precum și alți lideri locali, se opun regionalizării și desființării județului Alba. Până acum doar declarativ că nu am auzit ca cei de aici să meargă la București și să spună răspicat că nu vor regionalizarea în această formă. Sunt vocali doar prin presa locală că faptele în acest sens lipsesc cu desăvârșire.

Preţul corect

2011-06-17T22:34:00.002+03:00

Motto: Somnul raţiunii naşte monştri (F. Nietzsche)

Fiecare om are un preţ, sau cel puţin aşa se spune. Al unuia este o casă cu grădină, al altuia este un post în care lumea să îi spună „şefu’”, al altuia o pungă de făină. Fiecare îşi doreşte un pic mai mult decât are şi este dispus să ofere la schimb ceva ce apreciază mai puţin decât obiectul dorit. Uneori e integritatea, alteori e cinstea, iar alteori e un vot.

Într-o perioadă de criză profundă, ce mai contează un vot? Nu te încălzeşte mai mult decât un kg de făină şi un litru de ulei. Mulţi consideră că votul unui individ nu contează după atâtea decenii de comunism, dar ar trebui mai mult decât oricât să fim obişnuiţi cu ideea că nu trebuie să fim doar o turmă de oi neatente la păstori. Mai pot fi condamnaţi oamenii care îşi vând votul pentru faimoasele pungi cu alimente? Să fie oare sărăcia o scuză pentru lipsa de interes faţă de conducători? Sau, mai degrabă, un lanţ al slăbiciunilor care ne aduce de unde am plecat?

Spunea la un moment dat Mona Muscă, referitor la mita electorală, că trebuie luată, dar să ne păstrăm opţiunea de vot atunci când ne regăsim singuri în faţa buletinului de vot. Eu nu cred în a lua mita electorală, cu atât mai puţin de la un partid pe care nu îl agreezi. Cred că a refuza să accepţi mita şi a vota cu cine vrei poate conta mai mult chiar şi din punct de vedere financiar, în timp. Cred că prin gestul de a refuza mita se transmite un mesaj mai clar şi mai important, şi anume: „Nu sunt de cumpărat! Pentru votul meu trebuie să faceţi mult mai mult de atât!”

Trăim într-o societate sumbră în care se conturează un principiu îngrozitor de ameninţător pentru democraţia în care ne lăudăm că trăim: cel cu cei mai mulţi bani câştigă alegerile. Viitoarea campanie electorală a PDL se va baza pe două principii: Românii uită repede – astfel că se va diminua în mintea noastră dezastrul făcut de către marionetele lui Băsescu în economia ţării şi în buzunarele noastre. Al doilea principiu va fi că un vot în România este foarte ieftin. Astfel că se vor pompa sume enorme de bani în maşinăria de mită electorală care va cuprinde de la pungi cu ulei şi făină – care vor prinde bine exact pe fondul de sărăcie accentuată creat chiar de ei – până la diverse beneficii mărunte sau mai puţin mărunte acordate prin legi date de ochii lumii. Puterea portocalie speră ca prin acest gen de campanie să refacă diferenţa enormă existentă acum între ea şi opoziţie.

Traian Băsescu a spus o frază acum şapte ani... „Nu pot ei fura cât putem noi vota.” Nu după mult timp roata s-a întors şi am convingerea că strategia puterii nu va funcţiona în anul 2012, iar votul românilor nu va fi influenţat de încercările disperate ale PDL de a se agăţa de ciolanul numit putere.

Articol publicat în revista Albaiulianul

Oamenii cetății

2011-06-14T23:16:00.002+03:00

Astăzi, împreună cu liberalii din Alba Iulia, am participat la comemorarea a doi importanți oameni politici din secolul trecut: Camil Velican și Rubin Patiția. Poate că o parte dintre albaiulieni nu cunosc foarte multe despre cele două personalități locale întrucât mediatizarea lor nu a fost extraordinară.

Avocatul Camil Velican (1878 - 1937) a fost primul primar român al orașului Alba Iulia de după 1 Decembrie 1918. În 5 decembrie 1918 și-a preluat funcția de primar devenind astfel și primul primar român din Ardealul proaspăt realipit țării. Numirea în funcția de primar a fost făcută și ca urmare a implicării acestuia în evenimentele de la sfârșitul anului 1918. Putem spune că Velican a fost omul care a pus serios umărul la modernizarea orașului din toate punctele de vedere: administrativ, economic, educațional, militar etc. O atenție deosebită a fost acordată sistemului educațional. A fost necesară preluarea școlilor, renovarea acestora, selectării profesorilor. Prefectura de la Aiud a fost mutată la Alba Iulia. A organizat prima armată română și a instalat-o în Cetate. Nu a uitat nici de viața culturală a orașului aducând artiști de la Teatrul Național și de la Opera din Cluj. Între 1922 și 1926 a fost numit prefect. Camil Velican a organizat în Alba Iulia Partidul Național Liberal fiind reprezentantul liberalilor de aici în Parlamentul României până la sfârșitul vieții.

Memorandistul Rubin Patiția (1841 - 1918) a fost unul dintre marii patrioți români care a încercat din răsputeri să convingă administrația maghiară de atunci să nu abuzeze de populația românească și să permită folosirea limbii române în relația cu autoritățile. Era cunoscut ca un participant activ la viața politică a județului Alba fiind și membru al Partidului Național Român din Transilvania. A făcut parte din delegația Memorandului care a mers la Viena la împăratul Franz Joseph pentru a prezenta revendicările ardelenilor. În 1894 a fost condamnat la închisoare în procesul memorandiștilor. A decedat cu câteva luni înainte de Marea Unire, după ce mulți ani a fost hărțuit de autorități pentru că a luptat pentru drepturile românilor.

Cred că nu am exagerat deloc când i-am numit pe cei doi "oamenii cetății". Fiecare în felul lui și-a pus amprenta asupra istoriei orașului nostru și poate, atât noi cât și autoritățile, ar trebui să ne uităm puțin înapoi în timp pentru a înțelege mai bine ce avem de făcut acum.

Alba Iulia în viziunea portocalie

2011-06-10T22:41:00.000+03:00

De câteva zile se discută intens propunerea lui Traian Băsescu și a PDL de reorganizare administrativă a României. Nu vreau să analizez acum oportunitatea acestei reorganizări, modul în care este făcută, de ce a fost lansată acum această temă sau alte chestiuni de acest gen.

Vreau doar să mă întreb ce se va întâmpla cu Alba Iulia? Alba Iulia este, încă, municipiu reședință de județ, cu alte cuvinte este capitala județului Alba. De ce spun încă? Pentru că în formula propusă de PDL actualul județ Alba va face parte dintr-un județ mare alături de Brașov, Sibiu, Mureș, Covasna și Harghita. Adică se păstrează formatul Regiunii Centru. Și tot în formula propusă de PDL și de președinte, capitala viitorului județ va fi la Brașov așa cum a anunțat pdl-istul Ioan Oltean.

Asta înseamnă că Alba Iulia va deveni unul dintre zecile de orașe din viitorul județ. Și îmi este greu, ca albaiulian, să accept că orașul meu va fi doar un simplu oraș pe o listă. Poate sunt subiectiv, dar nu pot să fiu altcumva referitor la acest subiect. Nu pot concepe ca Apulumul în care era cantonată Legiunea a XIII-a Gemina să devină o localitate de pluton. Vreme de mai bine de 170 de ani Alba Iulia a fost reședința principilor Transilvaniei, adică locul de unde era condusă această regiune a României. Albaiulienii sunt mândri că Mihai Viteazul a intrat în orașul lor și a realizat unirea politică a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. Românii știu că la Alba Iulia a avut loc cel mai important moment din istoria noastră, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, la 1 Decembrie 1918. Și astfel Alba Iulia a devenit capitala de suflet a românilor.

Dar în formula propusă de PDL Alba Iulia nu poate fi nici măcar capitala unui județ din România. Primarul Mircea Hava a declarat ieri că se va bate pentru ca orașul nostru să fie capitala viitorului județ. Mă gândeam că, ținând cont de faptul că este vicepreședinte național al PDL, ar fi o șansă. Dar așa de tare s-a luptat încât azi puterea portocalie a anunțat că Brașovul va fi capitala județului nu Alba Iulia.

Sunt convins că așa cum sunt eu subiectiv față de acest subiect așa sunt și locuitorii din Tg. Mureș sau Sibiu. Dar chiar nu pot concepe că Alba Iulia nu va fi reședință de județ. Poate că totuși este prematur de abordat acest subiect. Poate că este doar o temă aruncată pe piață de către Băsescu. Dar gândul că doar există o mică posibilitate ca Alba Iulia să fie numai un oraș dintr-o listă nu îmi dă pace. Chiar dacă sunt convins că românii o vor considera întotdeauna capitala lor de suflet.

Ce nu a înțeles Elena Udrea

2011-06-05T16:33:00.001+03:00

Ieri, la Convenția Națională a tinerilor din PDL, Elena Udrea și-a arătat frustrările spunând "Când am intrat în politică era o vină să fii o blondă şi astăzi mai e o vină să ai tocuri". Cam asta a înțeles doamna ministru din faptul că nu este un politician agreat de către oameni. Adică nu a înțeles mai nimic. Ceea ce a învățat în anii de când este mare lider portocaliu a fost doar că pentru a ajunge în vârf trebuie să nu ai scrupule și să calci peste cadavrele colegilor de partid, chiar dacă aceștia au fost dintre susținătorii săi la un moment dat din așa-zisa carieră politică.

Elena Udrea chiar nu și-a dat seama că absolut nimeni nu are nici o treabă cu femeile care vor să facă o carieră politică. Dar mulți nu suportă să ajungi la vârful politicii (este ministrul cu cel mai mare buget pentru investiții) pe ușa din dos a politicii. Pentru că nu a ajuns acolo într-un mod natural, ci propulsată cu viteza unui avion cu reacție de către Traian Băsescu. Cine crede că cei din PDL o iubesc cu adevărat, se înșeală. O iubesc pentru că așa a zis șefu' mare.

Elena Udrea nu a mai înțeles că oamenii nu iubesc parveniții, nici din politică și nici din clasa oamenilor cu bani mulți. Și ea face parte din ambele categorii. Cum să o iubească lumea când ea îi sfidează pe cei care au ajuns în pragul sărăciei? Într-adevăr, mulți nu o plac pentru că are tocuri. Dar nu din cauza simplului fapt că are tocuri, ci datorită faptului că acele tocuri sunt parte a unor pantofi care costă cât salariul pe câțiva ani al unui muncitor. Faptul că e blondă nu are nici o importanță decât în mintea doamnei ministru. Cine are treabă cu culoarea părului ei? Nimeni! Dar mulți se simt jigniți când Udrea merge în vizită la cei sinistrați și are sub braț vreo poșetă de 7.000 euro. Aceasta este sfidare, cu siguranță.

Eu nu prea înțeleg de ce se tot minunează Elena Udrea și se consideră "defavorizată" de către presă, de către cetățeni care strigă după ea când iese printre oameni sau chiar de către colegii de partid. Ar vrea să primească doar aplauze ca și Ceaușescu când mergea în vizite prin județe?! Sau ar vrea ca victimele inundațiilor cărora le-a făcut cadouri pantofi cu toc (că tot vorbim de tocuri) să îi sărute mâinile? Acestea sunt efectele "carierei fulminante" a blondei de la Cotroceni.

Marian Cozma

2011-06-01T22:31:00.000+03:00

Marian Cozma a fost un adevărat fenomen pentru două națiuni care rareori sunt unite de ceva așa de profund. Moartea subită a tânărului handbalist a șocat două țări tocmai prin cruzimea ei incredibilă, redată parțial și de camerele de filmat. Cozma nu era nici cel mai bun handbalist din lume și nici nu a murit ca un erou, dar a fost un om adevărat pentru colegii săi, iar moartea sa a fost fără sens, crudă și șocantă. Acestea sunt premisele unui fenomen care a tulburat atâta lume. Un eveniment ciudat din toate punctele de vedere, dar care a stârnit reacții unice de solidaritate între două țări cu o istorie destul de greu de digerat uneori.

Am avut ocazia să ajung în orașul Veszprem, devenit cunoscut în România după tragicul incident. Cred că nu este om în orașul unguresc care să nu fi auzit de român deoarece când am întrebat despre Marian Cozma oamenii ne-au îndreptat fără nici o ezitare către statuia lui din fața Arenei Veszprem, locul unde a jucat handbal în ultimii ani ai vieții. Locul stârnește emoții pentru că este urma pe acest pământ a unui om care a murit fără motiv și care a lăsat o impresie atât de puternică celor din jurul său încât un popor străin a donat bani pentru a-i face o statuie. Lumânările au rămas în continuare în fața statuii, așezate în formă de inimă și înconjurate de flori chiar și după 2 ani și jumătate.

Care ar putea fi concluziile acestui eveniment teribil? A murit un handbalist român care a refuzat să mai vină la echipa națională pentru că nu se simțea suficient de apreciat, dar ungurii i-au ridicat statuie în fața uneia dintre cele mai importante arene de handbal din țară. Un om care a mișcat atât de tare o națiune întreagă încât mii de oameni au venit noaptea în priveghi cu lumânări în fața arenei de handbal sau pe parcursul ultimului său drum în țară. Au fost meciuri dedicate în memoria lui, printre care și cel de fotbal între România și Ungaria. Primăria Veszprem l-a declarat post mortem cetățean de onoare al orașului, primăria București a venit în răspuns cu un gest similar care încă nu știu dacă a avut loc. Strada pe care a locuit în București îi va purta numele, la fel și o parte din peluza stadionului Dinamo. S-au făcut multe și din partea românilor, dar tonul l-au dat ungurii. Oare dacă ar fi fost invers, ar fi fost la fel și din partea noastră? Am fi manifestat și noi aceeași compasiune și solidaritate față de o persoană de altă naționalitate?

Per total, ce a rămas bun dintr-o întâmplare atât de tristă este că am văzut momente de apropiere între două națiuni care nu au prea avut timp sau motive de-a lungul timpului să își declare dragostea. Sunt mândru că sunt român dar în Veszprem acest sentiment l-am simțit altcumva.

Începe marea betonare

2011-05-18T17:35:00.003+03:00

Sau asfaltare, sau pavare, sau dalare, sau cum vrea fiecare să-i zică. Și nu mă refer la străzi, trotuare sau șosele, ci la deja celebrul Parc Custozza din Alba Iulia. De fapt, singurul parc care a mai rămas în municipiul nostru și pe care administrația locală dorește să-l transforme într-o piațetă plină de beton. Asta în condițiile în care în urmă cu vreo două luni primarul, pe fondul unor proteste ale partidelor politice și a societății civile, a promis că nu se va tăia niciun copac din parc până nu se organiza o dezbatere publică referitoare la acest subiect. Bineînțeles că această dezbatere nu a avut loc și începând de ieri a început tăierea copacilor. Din păcate pentru cei care conduc orașul nu contează nici măcar o părere. Foarte interesantă opinia unui specialist german în restaurare prezentată de Alba24.ro și modul în care autoritățile locale trebuie să țină cont de părerea cetățenilor.

Astăzi am fost la Parcul Custozza împreună cu câțiva tineri albaiulieni, dar nu numai tineri, care au făcut un gest pur simbolic punând câteva lumânări aprinse lângă gardul care acum îngrădește parcul. Consider acest gest ca un protest la intenția primăriei de a betona parcul dar și asupra modului în care primarul înțelege să dialogheze cu cetățenii, opoziția politică sau societatea civilă. M-a șocat ceea ce am văzut acolo și anume un munte de pavele și de piatră cubică sau ce o fi prin sutele de saci așezați direct pe iarba din parc (vezi foto). Am impresia că ceea ce este acolo ar ajunge pentru a pava vreo zece stadioane. Asta mă face să cred că nu există nici măcar cea mai mică intenție din partea primăriei de a ține cont de cei care se opun distrugerii parcului și ceea ce s-a spus în urmă cu câteva luni nu au fost decât minciuni. Încă de atunci planul era întocmit și nu se vrea a fi schimbat. Nu prea înțeleg de ce nu se dorește găsirea unei căi de echilibru. Nu știu motivele reale, dar supoziții sunt multe începând de la aceea că ar fi nevoie de nu știu câte locuri de parcare pentru a fi clasificat un hotel la cinci stele și terminând cu aceea că pur și simplu un arhitect nu vrea nicicum să renunțe la ideile lui.

Cei de la primărie se prevalează de faptul că ar fi primit de la Direcția Silvică un fel de studiu care spune că vreo 20-30 de copaci sunt înclinați, au scorburi sau sunt bătrâni. Șeful Direcției Silvice este membru PDL și este subordonat primarului. Și am motive să cred că studiul a ieșit exact așa cum a vrut primarul doar nu se va pune rău directorul cu șeful său de partid. Parcă văd că peste vreo lună o să mai apară vreun studiu care va arăta că trebuie tăiați toți copacii din Parcul Custozza. Om trăi și om vedea!

Ce urmează după Congresul PDL?

2011-05-15T23:18:00.000+03:00

Nu vreau să comentez mai nimic despre Congresul la care PDL-iștii și-au ales conducerea pentru că nu contează. Chiar nu mă interesează cine a ieșit președinte. Putea fi Blaga, Paleologu sau oricare altul. A ieșit Boc. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Nu mă interesează prea mult nici că Băsescu a plâns, nici că cei care l-au susținut pe Blaga au strigat "Libertate", nici că au fost trădări, nici că au fost împărțite liste prin sală, nici că au fost camere video care i-au filmat la vot. Unele sunt chestii ce țin de can-can altele de modul în care un partid înțelege democrația internă.

Probabil că partea cea mai interesantă, cel puțin pentru mine, a fost aceea în care Elena Udrea ne anunța că PDL intră de mâine în campanie electorală. Adică partidul aflat la guvernare începe să se pregătească pentru alegerile locale și parlamentare din 2012. După mai mult de doi în care puterea portocalie aproape a falimentat țara și în care au pierdut procente multe guvernanții vor încerca să-și refacă imaginea șifonată. Și marele pericol îl va constitui folosirea în campania electorală a instituțiilor statului, începând de la ministere și terminând cu instituțiile deconcentrate, agenții sau companii de stat.

Acest pericol a fost sesizat și de către ONG-uri românești sau europene, chiar instituții financiare străine, analiști politici sau economici dar și de către media națională sau străină. Chiar și FMI-ul a intuit acest pericol. Dar de ce este un pericol? Pentru că Guvernul va fi mână largă și va cheltui o căruță de bani pentru deja celebrele pomeni electorale chiar dacă acestea vor îmbrăca forme legale. Tonul l-a dat chiar Elena Udrea prin programul ei de 4 miliarde de euro pe care guvernul nu îi are și prin care dorește ca primarii PDL să beneficieze de lucrări de orice fel pentru a mai câștiga un mandat pentru ca apoi să tragă tare pentru parlamentare. Parcă văd că o să apară bani pentru tot felul de chestii absurde care să aducă voturi. Iar partea tristă este că toate costurile campaniei pdl-iste vor fi plătite, mai repede sau mai târziu, de către oamenii simpli. Așa cum tot ei plăti datoriile către FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană sau către bănci comerciale.

Aș vrea să pot să am o umbră de îndoială asuprea acestei previziuni, dar în acest caz nu am pentru că orice a spus Elena Udrea s-a adeverit. Doar este cel mai important membru al PDL. Cel puțin în acest moment.

FMI - acest bau-bau al românilor

2011-05-11T22:39:00.000+03:00

Cu toții știm modul în care părinții își sperie copiii invocându-l pe bau-bau. Bau-bau este ceva rău de care trebuie să le frică micuților chiar dacă nu știu cu exactitate cum arată, de unde vine sau ce vrea. Când aud de Fondul Monetar Internațional mintea mea face rapid o analogie cu bau-baul din copilărie. Am impresia că acest FMI este un bau-bau pentru români. Diferența este că FMI nu este doar o poveste și de fiecare dată când auzim de FMI și reprezentanții săi se întâmplă ceva rău.

FMI este un organism internațional care are ca obiective stimularea creșterii economice, acordarea de asistență financiară diverselor țări, cooperarea monetară internațională etc. Din 2009 România are un acord cu FMI prin care aceștia ne creditează cu vreo 13 miliarde euro. Care trebuie returnați cu dobândă, bineînțeles. Că doar nu i-am primit așa de ochi frumoși. Problema este că nu e doar un simplu împrumut ca de la o bancă. Cei de la FMI au condiționat acordarea creditului respectiv de luarea unor măsuri indicate de ei. Și măsuri importante, la nivel de Guvern și care afectează o mare parte a populației.

Reprezentanții FMI au obligat guvernul să ia diverse măsuri care au dus la creșterea taxelor pe proprietate, scăderea salariilor din sectorul bugetar, concedierea a zeci de mii de angajați de la stat, scăderi ale subvențiilor, creșterea fiscalității , creșterea TVA etc. Unele măsuri au fost indicate direct de reprezentanții FMI altele au fost luate de guvernanți pentru a atinge indicatorii conveniți. Premierul și Guvernul său au luat unele măsuri fără să se gândească deloc la efectele acestora și se vede clar că au fost proaste. Economia este la pământ, sănătatea moare încet-încet, educația este prost finanțată, investitorii străini sunt tot mai puțini, investițiile în infrastructură aproape inexistente și exemplele pot continua.

Ultimele vizite ale bau-baului FMI i-au speriat iarăși pe români. Presa a relatat că cei de la FMI au cerut reducerea subvențiilor la energie termică și bineînțeles că Emil Boc a acceptat să facă acest lucru foarte repede. Unii estimează că vor crește cu 60% costurile cu apa caldă și încălzirea. Vom vedea care va fi procentul. O altă tâmpenie care a fost acceptată de către Guvernul PDL a fost reducerea numărului de paturi din spitale cu 10%. Asta chiar nu pot să înțeleg. Cum să reduci numărul de locuri din spitale doar așa, dintr-un birou fără să vezi care este nevoia reală!? Aș fi înțeles că se întâmplă asta în cazul în care s-ar fi ajuns la concluzia că românii sunt mai sănătoși și că sunt mai puține internări cu 10% ca în urmă cu nu știu câți ani. Dar numărul celor care au nevoie de internare nu a scăzut și totuși măsura asta pompieristică a fost adoptată.

Deja mă gândesc oare ce ne va mai face acest bau-bau la următoarea vizită. Și dacă acest Guvern va sta tot cu capul plecat în fața FMI și va executa orice ordin. Că tot execută la ordine dar rezultatele sunt inexistente. Miliardele de euro luate împrumut parcă s-au evaporat căci nu se vede nimic. Și mai o mare îndoială asupra viitorului care este prezentat destul de roz de FMI și PDL. Nici măcar una din estimările făcute de specialiștii FMI nu s-au adeverit. Și nu au fost mai bune ci mai proaste. Și încep să fiu tot mai convins că acest acord cu FMI nu este decât o povară pentru noi, povară pe care o să o ducem în spate mulți ani de acum încolo.

Aroganţa portocalie

2011-05-06T22:09:00.000+03:00

Presa locală a anunţat încă de acum vreo două zile că astăzi vor veni la Alba Iulia Emil Boc și Theodor Paleologu pentru a-și prezenta moțiunile cu care vor candida pentru funcția de președinte al PDL. Așadar, cei doi împreună cu o trupă de susținători, ai lui Emil Boc bineînțeles, vin în orașul nostru în scop pur politic. Căci alegerile interne într-un partid nu au nici o treabă cu actul de guvernare.

Și totuși, chiar și în condițiile în care PDL-iștii se întâlnesc pentru probleme de partid reușesc să blocheze o parte a orașului. Cei care doreau să participe la Târgul de Carte "Alba Transilvana", care are loc în vecinătatea Casei de Cultură a Sindicatelor, au avut parte de o surpriză. Nu au fost lăsați să parcheze în zonă, motivația celor care "păzeau" zona fiind că trebuie să vină premierul și Elena Udrea. Și ce dacă vin Boc și Udrea și Anastase și nu mai știu cine. În fond vin pentru un interes personal nu pentru altceva. Bineînțeles că înjurăturile albaiulienilor nu au lipsit pentru că oamenii vroiau să parcheze în locuri de parcare amenajate pentru așa ceva, nu într-un mod ilegal. Oricum, cei de la putere dau dovadă de o aroganță și o nesimțire tot mai mare, dacă au tupeul să blocheze zona pentru o întâlnire de partid.

După câte am auzit întâlnirea politică a portocaliilor va avea loc la Hotelul Medieval din Traseul celor Trei Fortificații administrat de firma Grup Corint, firmă care are contracte de zeci de milioane de euro cu primăria Alba Iulia. Oare de ce nu mă miră locul unde are loc întâlnirea de partid!? Dar mă miră altceva. Mă miră faptul că Traseul celor Trei Fortificații a fost închis pentru albaiulieni și pentru turiști. Cum să fie deranjat primarul orașului, premierul sau miniștri de către cei care vor să viziteze cetatea? Și mă întreb, totuși a cui este cetatea, sau o parte din ea, a albaiulienilor sau a altora? Să nu poți vizita Traseul pentru că așa a vrut nu știu cine este o mare aberație. Chiar sunt penibili cei care au luat o astfel de hotărâre, indiferent cine sunt ei. Se pare că pentru puterea actuală nu mai există nici o măsură a bunului simț, modestiei sau a normalității.

Este perfect adevărat că puterea ia mințile celor care o au.

Și tu, țărănistule?

2011-05-03T20:26:00.002+03:00

Aș fi vrut să scriu despre PNȚCD că vine cu un program politic foarte bun pentru alegerile locale și parlamentare din 2012, sau că au reușit să se împace toate taberele țărăniste și vor încerca revigorarea partidului, sau că au o echipă tânără, sau multe alte lucruri.

Din păcate ceea ce citesc în presa națională chiar mă îngrozește. Se aude că ar exista o apropiere între PNȚCD și UNPR, urmând a fi semnat un protocol de colaborare la alegerile din 2012 iar apoi următorul pas ar fi fuziunea. Iar finalitatea ar fi o altă fuziune, dar de această dată cu PDL. Ceea ce este sigur este doar ce confirmă câțiva dintre liderii țărăniști și anume colaborarea cu partidul lui Gabriel Oprea, șefului mafiei personale a lui Adrian Năstase, așa cum l-a numit Traian Băsescu.

Sper din tot sufletul să fie doar zvonuri pentru că nu pot concepe ca țărăniștii să-și uite istoria începută în anul 1926, să uite ce a însemnat Partidul Național Țărănesc pentru România, să-și bată joc de înaintașii lor: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ștefan Cicio-Pop, Corneliu Coposu sau Virgil Madgearu. Pentru că eu asta consider că înseamnă orice fel de alianță cu partidul trădătorilor. UNPR s-a născut prin trădare din cea mai neagră mocirlă a politicii românești și supraviețuiește prin șantaj sau prin faptul că cei de acolo urmăresc doar interese personale. Îmi este foarte greu să-l văd pe reevaluatul Gabriel Oprea de mână cu acei țărăniști veritabili (nu cu fripturiști și impostori) care chiar cred în ceea ce a însemnat și, de ce nu, ce poate însemna PNȚCD. Sau să-l văd la vreo conferință de presă iar în spate să fie vreun portret al lui Maniu sau Coposu.

Nu este prim dată când spun că politica românească are nevoie de PNȚCD, dar de PNȚCD-ul în care credeau cei care au murit în închisorile comuniste. Dacă ar fi să mă gândesc la ce ar spune Iuliu Maniu, mort în anul 1953 în închisoarea Sighet, dacă ar putea vedea ce vor să facă așa-zișii țărăniști în anul 2011, cred că l-ar parafraza pe istoricul roman Suetonius și ar exclama: "Şi tu, ţărănistule?" Și nu s-ar referi la unul anume ci la toți acei care vor să îngroape definitiv un vechi partid.

Etnobotanicele interzise prin lege

2011-04-29T15:42:00.000+03:00

Ieri a fost aprobat de către senatori proiectul de lege care dă o lovitură grea celor care comercializează așa-numitele plante etnobotanice. Această propunere legislativă a fost propusă de către senatorul liberal de Dolj, Mario Oprea și va duce la dispariția magazinelor de vise, întrucât se prevede faptul că cei care vând stupefiante de orice fel vor fi în contradicție cu legea. Doar un singur senator s-a opus acestei legi restul votând pentru, în ciuda faptului că Guvernul s-a împotrivit respectivului proiect legislativ.

Este foarte bine că parlamentarii au reușit să adopte o astfel de lege care vine și în sprijinul autorităților locale care, în multe orașe, au încercat să se lupte cu comercianții de etnobotanice. Reamintesc faptul că și Alba Iulia consilierii liberali au propus un proiect de hotărâre de consiliu local de interzicere a cestor droguri, proiect care a fost aprobat și mai apoi completat cu diverse prevederi.

Adoptarea unei astfel de legi îl consider un demers normal și absolut necesar împotriva unui fenomen care începea să fie tot mai distructiv și tot mai greu de oprit. Este o lege adoptată atât pentru tinerii care au căzut în brațele acestui viciu cât și pentru familiile acestora ajunse în pragul disperării. Sper cu adevărat ca aceste cazuri să dispară cu totul și să vorbim doar la timpul trecut despre magazinele de vise și despre plantele etnobotanice.

Minciuna face parte din Programul de Guvernare

2011-04-28T14:14:00.000+03:00

Plecând de la Programul de Guvernare cu care Emil Boc și Guvernul său au venit în anul 2009 în fața Parlamentului și a românilor nu ne este greu să afirmăm că acesta nu a fost respectat mai deloc. Din contră, am impresia că cei de la putere au și uitat că acesta ar trebui să fie documentul care să-l urmeze întocmai. Nu mai vorbesc de promisiunile din campania electorală a PDL: creșterea salariilor profesorilor cu 50%, scoaterea taxei de primă înmatriculare, salarii și pensii europene, reducerea a peste o sută de taxe și multe altele. Câte dintre acestea au fost îndeplinite? Aproape niciuna și de fiecare dată se găseau pretexte: ba criza, ba greaua moștenire, ba nu mai știu ce. Sunt convins că pdl-iștii știau de la bun început că sunt doar minciuni dar le-au folosit pentru voturi.

Cred că pentru români nu mai este nimic spectaculos când Băsescu sau Boc mai spun câte o minciună. Deja suntem obișnuiți cu acestea. Dar portocalii au trecut la "the next level". Au început să mintă și instituțiile europene și mai precis Eurostat - organismul Comisiei Europene care se ocupă cu statistica. Și o fac pentru că nu au reușit să îndeplinească niște indicatori pe care și i-au asumat. Cei de la putere au crezut că vor face niște rapoarte iar cei de la Eurostat le vor lua ca atare. Dar uite că pe acolo sunt niște specialiști care și-au dat seama că Boc și ai lui au mințit și au spus-o dar într-un mod elegant. Mă întreb acum cu mai poate să meargă vreun ministru, premierul sau președintele la vreo întâlnire oficială pe la Bruxelles sau Strasbourg când știu că sunt arătați cu degetul și li se spune mincinoși. Poate cu același tupeu cu care apar la TV și ne tot spun că am ieșit din criză și o ducem bine.

Când li se va termina mandatul și vor face raportul privind "realizările" guvernării ar trebui să scrie un capitol special numit "Cum i-am mințit pe români". Ar fi probabil cel mai lung capitol al raportului.

Oamenii ar munci, dar unde?!

2011-04-18T20:52:00.002+03:00

Am auzit tot felul de păreri legate de român și muncă, începând de la cele negativiste care spun că românul este leneș și nu vrea să muncească până la cele care laudă excesiv hărnicia românului. Fiecare își susținea punctul de vedere prin exemple din timpuri mai vechi sau mai noi, prin teorii mai mult sau mai puțin fundamentate sau pur și simplu prin simple păreri fără nicio explicație. Vreau să prezint trei cazuri reale din Alba Iulia, întâmplări care s-au petrecut în ultimele luni.

Cazul 1

Niște prieteni buni, având un copilaș de un an și câteva luni iar mama dorind să se întoarcă la muncă, au dat un anunț la ziar pentru angajarea unei bone. Îmi povesteau că și-au pregătit o listă, un fel de tabel în care să treacă câteva date ale persoanelor care sunau pentru a face o selecție preliminară. La un moment dat tabelul ajunsese la poziția 100 moment din care nu au mai scris în el. Spuneau că nu se așteptau la un număr așa de mare de femei care să sune și mai ales la modul în care puneau problema. Adică, mai puțin de 10% dintre cele care sunau întrebau de banii care îi vor primi și aproape toate doreau să înceapă treaba cât mai repede. Cel mai impresionat telefon a fost al unei femei dintr-o localitate de lângă orașul Zlatna (la peste 30 kilometri de Alba Iulia) care îi implora aproape plângând să o aleagă pe ea. Doamna respectivă spunea că cere salariu de 400 lei iar pentru banii ăștia este dispusă să-l îngrijească pe micuț, să facă mâncare și curățenie în casă. Asta în condițiile în care făcea naveta zilnic de la peste 30 km iar o parte din bani se duceau pe transport.

Cazul 2

Unul dintre cei care au o tarabă în piața din Cetate și vând fructe și legume a avut nevoie de un angajat întrucât cel care l-a avut a plecat în Spania la muncă. "Cerințele" postului erau următoarele: munca prestată era de manipulant (căra sacii cu fructe și legume), programul era de luni până vineri de la ora 5 la 18 iar sâmbăta de 7 la 14 și salariul care i se putea oferi era de 600 lei. Cel care a dat anunțul de angajare nu își punea speranțe mari că se vor înghesui prea mulți întrucât banii sunt puțini, munca grea iar programul lung. Omul a fost surprins când timp de vreo câteva ore i-a sunat mobilul în continuu. Și a fost și mai surprins când aproape nimeni nu s-a plâns de salariu sau de programul de muncă, o grămadă fiind dornici să înceapă munca de a doua zi.

Cazul 3

Absolventă de Științe Economice. A lucrat aproape trei ani la o firmă la serviciul de contabilitate. Fata a născut, a rămas în concediu de maternitate, s-a terminat și concediul de maternitate. Între timp firma la care lucra a dat faliment și s-a trezit după doi de îngrijire a copilului că a rămas fără loc de muncă iar cu salariul soțului le era aproape imposibil să se descurce. A depus zeci de CV-uri fie prin email, fie ducându-l personal la diverse companii. Și nu a mers doar la firme care au dat anunțuri de angajare. Și-a încercat norocul peste tot fiind dispusă să muncească și altceva decât în domeniul în care avea calificarea și chiar muncă de orice fel. Luni de zile nimeni nu a contactat-o. Abia acum a fost chemată la un interviu unde mai sunt încă 11 candidați. Și este doar un singur loc.

Concluzia mea este că românii vor să muncească și nici nu sunt chiar așa pretențioși cum susțin unii. Și sunt dispuși să o facă și pe bani puțini. Nu contest că nu sunt și cazuri (unul l-a prezentat Marius Rusu) în care unii chiar nu vor să lucreze, sunt puturoși și comozi. Orice pădure are uscăturile ei. Dar aceasta nu poate fi generalizată sub nicio formă. Oare de ce mai pleacă milioane de români în țări din Europa? Că doar nici acolo nu stau câinii cu colaci în coadă și trudesc din greu pentru fiecare euro. Merg pentru că aici nu mai au șanse și pentru că nu le este frică să muncească.

Pentru Guvern, reforma în sănătate înseamnă doar cifre

2011-04-13T12:17:00.000+03:00

România este o țară a cifrelor. Guvernanții discută doar în procente. Se referă la scăderi salariale de atâtea procente, se reduc diverse indemnizații cu alte procente, sondaje care indică creșteri sau scăderi pentru partidele politice la fel, în procente. Cel mai trist domeniu în care să vorbești despre oameni ca fiind cifre este sănătatea. La un anumit număr de persoane există un anumit număr de spitale, iar pentru o eficiența a costurilor, în perioada următoare un număr de spitale, format din trei cifre, vor fi închise.

Un om a murit în urmă cu câteva zile în fața spitalului care tocmai a fost închis. Probabil s-a calculat procentual și câți oameni vor muri ca urmare a acestor măsuri. Poate a fost un risc asumat, calculat și estimat. Dar totuși, a fost un calcul greșit. Sănătatea și viața românilor nu se poate reduce la cifre și procente. Acest lucru nu îl înțelege președintele, premierul sau ministrul sănătății. Aici nu este vorba doar de matematică sau economie.

Românii au devenit cifre: x% dintre români părăsesc țara, x% dintre români mor pe holuri în spitale, x% dintre români sunt șomeri, x% dintre români suferă de depresii netratate, x% dintre români sunt sub pragul sărăciei. Asocierea oamenilor cu cifrele ne aduce aminte de un episod negru al istoriei în care oamenii sau umanitatea în general conta mult mai puțin.

Închiderea spitalelor considerate de guvernanți „nerentabile” a generat situații tragice. Am văzut nou-născuți băgați cu tot cu incubatorul în ambulanță, vârstnici în cărucioare mutați la zeci de kilometri distanță, pacienți cărați cu targa spre spitalele „rentabile”, bolnavi cu probleme psihice agățați de gardurile spitalului plângând și refuzând să plece. La aceste lucruri s-au gândit ai noștri guvernanți? Sau pentru ei și aceste cazuri reprezintă doare cifre, cifre, cifre...

Oare tot cifre sunt și cei care și-au pierdut locul de muncă? Pe lângă personalul medical care, după cum spune puterea, a fost mutat sau transferat în alte locuri în acele spitale mai lucrau instalatori, informaticieni, juriști, economiști, personal de întreținere, lăcătuși, electricieni etc. Da, probabil guvernanții îi consideră cifre reprezentând pierderi colaterale.

Și mă întreb care sunt beneficiile închiderii acestor spitale? Oare chiar s-a vrut reducerea cheltuielilor inutile? Și de ce nu se face economie din stoparea licitațiilor trucate, din oprirea umflării prețurilor la lucrări publice sau din achiziții publice fără rost?! De ce se sacrifică sistemul de sănătate? Pentru că din sistemul de sănătate nu rămân sume formate din așa multe cifre încât să ajungă pentru cumpărarea de găleți în campaniile electorale viitoare, de plase cu zahăr și făină sau de plata unor oameni, „cântăreți ai regimului” care să promoveze „imparțial” partidul portocaliu. Sau poate din acei bani se va construi o sală de sport pentru Prima Doamnă a României, un patinoar cu costuri triple, vom plăti o frunză la prețuri exorbitante iar lista ar putea continua la nesfârșit.

Probabil că, în calculul puterii, procentul reprezentat de cei care suferă de pe urma desființării acestor spitale este nesemnificativ din punct de vedere electoral, așa că să-i dăm bătaie dragi tovarăși, pardon, dragi pedeliști!

Uite parcul, nu e parcul!

2011-04-09T16:16:00.003+03:00

De câteva zile Primăria Alba Iulia și firma care lucrează în Cetate au început o campanie puternică prin care albaiulienii erau invitați să participe azi de la ora 11 la inaugurarea celui mai mare parc din municipiu. Am fost și eu prezent la acest eveniment alături de colegii mei liberali. După ce timp de vreo oră m-am plimbat prin șanțurile am început să mă întreb dacă nu am greșit evenimentul. Știam că urma să se inaugureze cel mai mare parc din Alba Iulia dar eu nu am reușit să văd acest parc. Și nici cei care au mai fost pe acolo.

Din punctul meu de vedere un parc este o zonă verde, cu pomi, arbuști, flori, bănci și alei. Într-un parc cea mai mare parte o reprezintă zona verde aleile reprezentând doar o parte mică din zona respectivă. Ceea ce am văzut în șanțurile Cetății nu seamănă sub nicio formă cu un parc și nici nu poate deveni un parc. După cât estimez eu, aleile sau drumurile de acces reprezintă peste 75% din suprafața totală. Zona verde este prea puțină iar să-i spui parc este prea mult. Să ne imaginăm un drum lat de vreo 10-15 metri iar zona verde de lângă acest drum este poate de vreo 1,5 metri. În unele locuri zonele cu iarbă, pomișori sau arbuști au o suprafață mai mare. Dar sunt departe de a reprezenta un parc.

Poate că primăria a încercat o acțiune de a-și îmbunătăți imaginea puternic terfelită după ce au încercat să taie copacii din Parcul Custozza și au vrut să inducă albaiulienilor ideea că se face un parc în orașul nostru. Nici vorbă de așa ceva. Dacă tot doreau să facă un astfel de exercițiu de imagine trebuiau să invite oamenii la o plimbare prin Cetatea renovată. Dar chiar să prostești așa lumea mi se pare lipsit de bun simț.

Probabil că cei care țin partea firmei care execută lucrările și a primarului vor spune iarăși că liberalii se opun investițiilor în Cetate și că fac orice să pună piedică acestora. Fals! Întotdeauna am spus că este un câștig imens pentru Alba Iulia că Cetatea a fost renovată, că au fost atrași bani europeni sau că se dorește să fim un oraș important pe harta turistică a României și, de ce nu, chiar a Europei. Dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm orice derapaj, minciună sau risipă inutilă a banilor publici.

Postez în continuare câteva fotografii cu ceea ce consider eu că se poate considera un parc.

PS: Nu pot să nu remarc modul comunist în care primarul a organizat aceste eveniment: majoritatea prezentă era formată din membrii PDL chemați acolo cu familiile, din elevi aduși de la câteva licee din oraș, angajați ai unor instituții publice conduse de șefi portocalii sau din pensionari aduși de la un centru de bătrâni. Bineînțeles că au fost și albaiulieni care au dorit să participe din proprie-inițiativă la această inaugurare a unui parc inexistent dar prea puțini în comparație cu cei "aduși". Trăiască PCR!

Răutăți pdl-iste

2011-04-08T15:29:00.000+03:00

În urmă cu vreo trei săptămâni împreună cu tinerii liberali din Alba Iulia am participat la o acțiune de plantare de puieți de pomi în Alba Iulia (zona râului Ampoi). Am plantat peste 250 de puieți atât pe malul râului cât și în zonele verzi din jurul blocurilor. Cred că am făcut un lucru bun și pe care intenționăm să-l repetăm.

Iată că după câteva săptămâni primim de la Direcția Apelor o adresă prin care suntem înștiințați că trebuie să scoatem din pământ acei copăcei și să-i plantăm în altă parte deoarece conform nu știu cărei legi nu este legal ce am făcut noi. Probabil că o exista o astfel de lege, cu toate că, după câte știu eu, copacii stabilizează solul și îi oferă rezistență la eroziune, alunecare etc.

Acest lucru se întâmplă în condițiile în care Primăria Alba Iulia a autorizat respectiva acțiune de plantare de copaci chiar în zona în care au fost plantați. Impresia mea este că acea adresă reprezintă o răutate a administrației locale, directorul de la Ape fiind pus acolo de PDL și presupun că a executat un ordin venit de la partid. De asemenea, pe malul râului Ampoi sunt copaci plantați și de către cetățenii care locuiesc în acel cartier dar autoritățile nu s-au sesizat decât atunci când liberalii au făcut plantarea de puieți. Și atunci de ce nu se aplică legea pentru toți la fel?! Iar pe malul râului sunt zeci de copaci pe care nimeni nu îi taie de zeci de ani.

Cu cât se apropie alegerile din 2012 cu atât vor continua și se vor intensifica aceste șicanări. Trist este faptul că instituții publice sunt folosite în lupta politică, un lucru total anormal într-o țară care se dorește democratică.

Când nu îți pasă de justiție și democrație

2011-04-02T19:07:00.000+03:00

Profesorii au câștigat în instanță dreptul de a le fi mărite salariile cu 33%. Nu vreau să reiau în detaliu istoria veche care pleacă de la acea lege care prevedea creșterea salariilor profesorilor cu 50% și pe care Emil Boc a promis că o va aplica în a doua zi după ce PDL va prelua puterea. A fost una dintre cele mai mari bătăi de joc la care au fost supuși profesorii întrucât nu numai că nu s-au mărit salariile acestora ci le-au fost diminuate cu multe procente (nu doar cu cei 25%). Cele 33 procente provin din diferența rămasă după ce Guvernul Tăriceanu a majorat respectivele salarii cu 17%.

Acum, după ce mai multe instanțe au dat câștig de cauză profesorilor, Emil Boc dorește să dea o lege care prevede ca majorarea salariilor cu 33% să nu se mai acorde. Faptul că puterea portocalie vrea să nu aplice o hotărâre a unei instanțe judecătorești arată foarte clar ce preț pune puterea politică pe puterea judecătorească. Și nu este singurul exemplu de acest fel de vreo doi încoace. Ceea ce fac PDL-iștii înseamnă călcarea în picioare a Constituției, a separării puterilor în stat și, în fond, a încă tinerei democrații românești.

Dacă cei care conduc România la cel mai înalt nivel nu respectă hotărârile instanțelor ce exemplu dau oamenilor simpli?! Nu fac decât să submineze autoritatea instanțelor de judecată și să se ducă pe apa sâmbetei încrederea românilor în puterea judecătorească. Și vine automat întrebarea: de ce să mă mai duc în fața judecătorilor să stabilească dreptatea? Mai bine merg la Emil Boc, dă o lege așa cum crede el și dacă îi place de mine îmi va face el dreptate. Că doar judecătorii sunt mai slabi ca premierul.

Am impresia că modul în care este condusă România acum începe să semene cu cel din regimurile dictatoriale (Libia, Yemen, Zimbabwe, Uganda etc) unde justiția există doar pentru a da senzația că țările sunt democratice. Să nu se înțeleagă greșit: nu susțin că în România este un regim dictatorial, doar că anumite acțiuni ale puterii amintesc de aceste regimuri iar conducătorii noștri nu prea au de-a face cu noțiunea de democrație, cu tot ce implică ea (justiție, presă, pluralism, opinii diferite etc).

Vom ieși din criză până la urmă, dar cum?

2011-03-29T12:01:00.001+03:00

Este clar că la un moment dat va ieși și România din criza care deja începe să aibă vechime pe la noi. Din punct de vedere tehnic ieșirea din criză va fi atunci când economia țării va cunoaște creștere pozitivă două trimestre consecutive. După cum a anunțat Institutul de Statistică în primul trimestru am avut o creștere economică de 0,1%. Atât de mică a fost această creștere încât am ceva dubii că nu a fost scoasă din pix această valoare. Dacă și în al doilea trimestru al acestui an va fi creștere economică înseamnă că România a ieșit oficial din criză.

Dacă bine îmi amintesc am ieșit din criză de vreo două ori. Prima dată în anul 2009 când se apropia campania electorală pentru președinte. Atunci Traian Băsescu ne-a anunțat cu zâmbetul pe buze că am învins criza. Apoi, în 2010, premierul Boc ne-a dus și el cu zăhărelul spunând că măsurile luate de Guvern (oare care sunt acestea?) vor scoate economia din recesiune. Bineînțeles că nu a fost așa și Revelionul ne-a prins și mai afundați în criză.

După cum spuneam, până la urmă vom ieși din criză. Dar mă întreb cu ce costuri, cu ce sacrificii și în cât timp vom reuși să ștergem efectele celei mai proaste guvernări din ultimii 20 de ani?! Desigur că este foarte greu de răspuns la aceste întrebări. Cert este că în acest moment avem cu peste 500.000 de locuri de muncă mai puțin, vreo 200.000 de firme închise, dobânzi de miliarde de euro și credite de zeci de miliarde de euro pe care România va trebui să le plătească mulți ani de acum încolo, un sector privat în pragul colapsului. Și aceste exemple pot continua.

Din punctul meu de vedere, România va ieși din criză în genunchi. Și mi-e foarte ciudă când mă uit la vecinii noștri, Polonia, Ungaria sau Bulgaria, care au avut înțelepciunea să ia măsurile corecte de atenuare a efectelor crizei. Să nu mai vorbesc de o mare parte dintre statele din vestul Europei.

"Să ne veselim nițel" cu Nicu Bendea

2011-03-21T23:50:00.002+02:00

Sunt convins că Nicu Bendea ne va veseli, nu doar "nițel", miercuri, 23 martie începând cu ora 20 la PUB 13. Am fost și acum patru luni la spectacolul stand-up comedy pe care Nicu Bendea la avut în Alba Iulia, la același local. Și m-am simțit super bine, am râs de numa' și am uitat de toate vreo două ore. Încă de atunci îmi propuneam să nu ratez următorul stand-up comedy chiar dacă nu știam când va avea loc. Și nu a trecut chiar așa mult timp și albanezul nostru (Nicu Bendea e din Sohodol) se întoarce la Alba Iulia, de data aceasta însoțit de Andrei de la Comedica.

Ca și prima dată evenimentul nu este organizat de vreo instituție publică sau de vreo firmă potentă. Atunci i-am lăudat pe cei care s-au ocupat ca toată treaba să iasă bine, de fapt să aibă loc. I-am lăudat pentru că au reușit o chestie la care mulți, care ar avea posibilități financiare, logistice sau mediatice mult mai mari, nici nu s-au gândit vreodată să o facă. Sunt convins că nu le-a fost ușor prima dată și totuși au decis să o facă și a doua oară. Așa că cei care au fost creierul (dar nu numai creierul) acestui eveniment, Andrei și George, vor trebui cinstiți cu multe beri pentru că încearcă să ne ofere altceva decât vedem zilnic pe aici pe la noi.

PS: Biletul e aproape moka - 9,99 lei. Nici măcar cât un pachet de țigări.

Dobânzile plătite de stat

2011-03-21T13:40:00.000+02:00

Deja nu mai e o noutate că Guvernul condus de Emil Boc a luat credite imense de la bănci comerciale, FMI, UE sau mai știu eu de unde. Normal că nimeni nu dă aceste credite gratis și că România a plătit, plătește și va plăti pentru mulți ani de acolo dobânzi (și rate) pentru acești bani.

Și Guvernul Tăriceanu a luat credite, nu am de să nu recunosc acest lucru, iar dobânzile plătite pentru aceste credite au fost în anul 2008 de 3,8 miliarde lei. După numai un an de guvernare portocalie, adică în anul 2009, am plătit dobânzi către creditori în valoare de puțin peste 6 miliarde lei. În anul 2010 valoarea acestor dobânzi a urcat la aproape 7 miliarde lei iar în anul 2011, conform legii bugetului de stat, se estimează că aceste dobânzi vor fi de 8,32 miliarde lei.

Aș fi de acord cu aceste credite luate de guvernul PDL dacă s-ar fi văzut că se întâmplă ceva în țară, Dar după doi ani de acord cu FMI și zeci de miliarde luate împrumut nu se vede mai nimic. Economia nu a ieșit din recesiune, din contră, situația s-a agravat. TVA-ul a crescut, valoarea arieratelor a explodat, peste 200.000 firme au falimentat, șomajul este mare iar datoria publică a statului a cunoscut o creștere fără precedent. Și atunci mă întreb, din nou, la ce au fost folosiți banii care au fost luați împrumut?! Sau măcar o parte dintre aceștia, nu cei care au mers la Banca Națională. Că nu se simte nimic în afară de dobânzile uriașe pe care le plătim.

Astăzi am plantat copaci

2011-03-19T15:51:00.000+02:00

Astăzi am fost alături de tinerii din Partidul Național Liberal care au marcat Luna Pădurii (unul dintre cele mai importante evenimente ecologice) prin plantarea a peste 250 de puieți de pomi în zona râului Ampoi și prin strângere pungilor, pet-urilor și altor gunoaie care împânzeau locul. Alături de tinerii liberali am fost împreună cu deputatul Călin Potor și vicepreședintele PNL Alba, Florin Roman.

Și chiar am muncit câteva ore la plantarea pomilor nu doar am fost acolo să facem figurație. Și chiar ne-am simțit bine. Mă refer la noi, ăștia mai "bătrâni". Mă gândeam că zona râului Ampoi ar putea deveni una dintre cele mai frumoase zone de agrement/relaxare din Alba Iulia și cred că nu ar trebui o mega-investiție. Poate până la urmă se va face și asta.

Runda a doua de violență lângă Parcul Custozza

2011-03-15T15:56:00.005+02:00

pă ce în urmă cu câteva zile un buldozerist aproape s-a suit pe niște tineri care s-au așezat în jurul unui copac ce urma să fie doborât, astăzi a mai avut loc o agresiune a celor care păzesc zona asupra unui om care făcea poze și filma acolo. Deja orașul nostru începe să semene cu România lui Ceaușescu. După cum spuneam într-o postare anterioară, am impresia că actuala conducere a orașului continuă politica de defrișare a orașului și de betonare a aproape tot ce înseamnă zonă verde. Iată că se pare că sunt puse în aplicare și metodele violente ale defunctului regim, bazându-se pe principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră. Și trebuie eliminat.

După câte am aflat agresorul a fost pus acolo să dirijeze traficul pietonal de către firma care execută lucrările de reabilitare. Dar de la a dirija traficul până la a agresa cetățenii e cale lungă. Sunt foarte curios cum a sunat ordinul primit de așa-zișii paznici de la conducerea firmei. Oare să fi fost "Pe aici nu se trece!" sau tinerii aceia au dat dovadă de prea mult exces de zel (se poate numi și prostie). Oricum este inadmisibil ce se petrece în Alba Iulia anului 2011.

Update: Am aflat că cel care era filma este un tânăr pe care îl cunosc destul de bine. Cătălin Cădan a lucrat în televiziune și nu este genul paparazzi. Este un om cu un bun simț incredibil și din acest motiv sunt convins că cei care păzesc parcul au dat dovadă de tâmpenie. Poate că cei de la firma care lucrează acolo se vor scuza că au fost provocați. Exclus în totalitate. Cătălin Cădan nu e genul și bag mâna în foc că nu a făcut așa ceva.

Dialog degeaba

2011-03-14T23:44:00.001+02:00

Dexonline.ro ne spune că dialogul este o "convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc." Și oare de ce trebuie purtat un dialog? Doar așa ca să treacă timpul sau ca să se mai întâlnească niște oameni în jurul vreunei mese? Nu cred că acestea sunt motivele. Dialogul este forma prin care pot fi dezbătute anumite teme, pot ieși la suprafață idei noi și pot fi găsite cele mai bune soluții ale problemei care se discută.

Dialogul este foarte important în orice domeniu de care ne lovim în fiecare zi, inclusiv în politică. Și poate că în politică mai important decât în multe altele deoarece, în fond, politica influențează, într-un fel sau altul, viața fiecăruia. Niciun politician sau partid politic nu deține soluția supremă pentru nicio problemă. Poate avea păreri, opinii, soluții dar care nu întotdeauna pot fi cele perfecte. Pot să acuz actuala putere de multe lucruri dar cel mai de neiertat este faptul că cei care ne conduc se cred stăpânii adevărului absolut iar toți ceilalți sunt niște amatori, neștiutori sau neprofesioniști.

Ar fi o oarecare explicație că cei de la PDL nu bagă în seamă opoziția. Hai să zicem că rivalitatea asta politică ar putea fi o explicație cu toate că nu sunt de acord cu ea. Dar când nu iei în seamă pe absolut nimeni din țara asta începe să semene cu altceva. Să dau niște exemple concrete. Profesorii spun că legea educației nu e bună pentru a avea un sistem de învățământ performant iar guvernanții adoptă legea așa cum vor ei. Patronatele spun că un TVA de 24% este o soluție proastă pentru economie. Guvernul crește TVA-ul. Studenții merg la ministru și îi propun câteva soluții dar acesta îi trimite acasă cu coada între picioare. Sindicatele propun diverse variante pentru a evita concedierile din sistemul bugetar iar guvernul nu îi bagă în seamă. Mai sunt și altele dar cea mai tare e cea cu Codul Muncii. În acest caz ar fi trebuit să fie o luptă, de idei bineînțeles, între patroni și angajați iar guvernanții să fie doar mediatori. Până la urmă patronatele și sindicatele se înțeleg între ele și găsesc o variantă care să împace ambele părți. Și ce face guvernul României? Vine cu o variantă proprie care nemulțumește ambele părți. Asta mi se pare culmea sfidării, să nu spun a prostiei.

Și mă întreb de ce se mai chinuie conducătorii să mimeze dialogul? Oare chiar să dețină puterea portocalie soluțiile perfecte pentru toate problemele din țara asta încât să nu mai conteze nimeni? Mă îndoiesc enorm de acest lucru deoarece dacă le-ar ști ei pe toate nu am avea vreo 200.000 de firme falimentate, peste 500.000 de șomeri în plus față de 2008, o scădere economică de 9% în 2009 sau o datorie fără precedent în istoria României.

Parcul Custozza - până unde se va ajunge?

2011-03-07T23:39:00.003+02:00

Nu credeam că se va ajunge în Alba Iulia anului 2011 să se întâmple ceea ce am văzut în această după-masă în fața parcului Custozza. Niște albaiulieni (liberali și simpli cetățeni) care încercau să împiedice tăierea unui copac au fost aproape de a fi răniți de lama unui buldozer condus de un om inconștient. (filmul poate fi văzut pe site-ul revistei Albaiulianul). Nu mă așteptam ca ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile să culmineze cu un moment de violență. Înțeleg că tensiunea primăriei și a firmei care lucrează acolo este mare dar totuși, până la ajunge să intri în niște oameni cu un utilaj greu este cale lungă. Eu nu știu ce mesaj au transmis către angajați șefii firmei care se ocupă de reamenajarea zonei dar acesta ori a fost prost înțeles ori a fost respectat întocmai. Sper ca în urma plângerilor care vor fi făcute să se stabilească exact ce a fost acolo.

Vreau să mai fac câteva comentarii. Susțin în continuare că se putea găsi o altă soluție pentru acel parc întrucât este nevoie de reabilitarea lui. Dar o soluție care să împace și arhitectul care a gândit totul dar și dorința a o parte dintre albaiulieni.

Este normal, democratic și omenesc să existe opinii pro și contra. Chiar dacă respect aceste opinii nu pot fi de acord cu câteva dintre motivațiile oferite de cei care cred că parcul trebuie ras și refăcut de la zero. E foarte simplu să declari că acei copaci sunt bătrâni și reprezintă un pericol. Din cele spuse de reprezentații primăriei nu există niciun studiu de specialitate care să ateste vârsta acelor copaci și din care să rezulte că sunt un pericol. De asemenea, s-a avansat ideea că pomii tăiați vor fi înlocuiți cu alții tineri. Iarăși un lucru fals. Atașez la final un plan oficial, primit azi de la primăria Alba Iulia din care se vede unde vor fi zonele verzi din Parcul Custozza. Este vorba despre două porțiuni mici cu 20 de arbuști care vor să înlocuiască cei 158 de copaci. Altă idee care a încercat să fie sugerată este aceea că ciorile din parc pot fi stârpite doar prin tăierea copacilor. Mă întreb cum cei care întrețin grădinile și parcurile din Germania, Austria, Anglia sau Franța au reușit să scape de ciori fără să taie nimic?

Primăria Alba Iulia nu deține autorizație de defrișare, pentru copacii de pe strada Mihai Viteazul, de la care a pornit incidentul azi, așa cum prevede legea. Acest lucru a fost spus tot de către reprezentanții primăriei la întâlnirea de azi cu cei care au fost acolo. Nu înțeleg cum reprezentanții firmei care lucrează au acceptat să taie fără acea autorizație?! Tot la întâlnirea de la primărie s-a "negociat" ca tăierile să fie oprite vreo două luni până se clarifică lucrurile. Cei care se ocupă spuneau că s-ar putea să mai "cruțe" vreo sută de copaci din Parcul Custozza. Să se mai gândească, să mai studieze, să mai vadă. Aceasta îmi întărește afirmația anterioară că nu există niciun studiu asupra arborilor de acolo.

Bloggerii din Alba

2011-03-05T19:32:00.000+02:00

Vineri seara am fost la prima mea întâlnire (le mulțumesc pentru invitație celor care au organizat totul) cu o parte din bloggerii din Alba. A fost o chestie interesantă pentru mine întrucât este un prim contact cu cei care își dezvăluie gândurile, părerile, opiniile pe net. În general am găsit oameni faini chiar dacă destul de diferiți ca vârstă, preocupări (în afara faptului că au toți scriu pe blog), meserii, interese etc.

Chiar mă bucur că au fost vreo 16 oameni cu toate că, din câte am înțeles, ar fi trebuit să fie mai mulți. Poate data viitoare. Este clar că mai multe minți pot scoate mai multe idei bune și pot ieși în final proiecte interesante și de amploare. Și sper să reușim să facem ceva având în vedere că unii au entuziasm, alții au viziune și aproape toți au dorință.

Cred că majoritatea celor care au fost la această întâlnire au realizat că acest blogmeet a fost super OK. Deja se vorbea despre următoarea întâlnire, asta convingându-mă că bloggerii nu sunt niște singuratici care se ascund în spatele monitorului și pot face o echipă.

În Alba Iulia rămânem fără spații verzi

2011-03-04T09:30:00.000+02:00

Se pare că de câțiva ani aceasta este deviza administrației locale din Alba Iulia deoarece încet-încet or să dispară toate spațiile verzi din Alba Iulia. Unde era o mică oază de verdeață între sutele de mii de tone de betoane a apărut un bloc, o casă sau un spațiu comercial. Îmi amintesc de câteva astfel de locuri: unul era vis-a-vis de cinema Dacia unde pensionarii jucau șah când vremea era bună. Acum este un spațiu comercial imens. Să nu mai vorbesc de cele două terenuri de fotbal distruse, în locul lor ridicându-se un mall și blocuri de locuințe. Și exemplele pot continua.

Am impresia că primarul Mircea Hava continuă politica lui Ceaușescu. În vremea fostului conducător comunist Alba Iulia se putea mândri cu un parc deosebit, cel aflat în fața Catedralei Reîntregirii. Îmi amintesc, copil fiind, cum mă jucam prin acel parc cu copaci de sute de ani, iarbă pe care alergam cu ceilalți copii sau cum ne odihneam la umbră pe bănci. Și Ceaușescu a dat ordin să se "restilizeze" acel parc. Iar rezultatul a fost tăierea copacilor vechi și turnarea de betoane. Și după mai bine de 20 de ani parcul încă nu arată ca un parc veritabil, fiind un fel de struțo-cămilă.

Și istoria se repetă. Primăria are un plan de a distruge și ultimul parc adevărat care a mai rămas în Alba Iulia, parcul Custozza, totul justificat prin faptul că așa arăta locul respectiv pe vremea romanilor. Eu înțeleg că așa arăta, adică numai dale și betoane, dar asta nu înseamnă că în anul 2011 trebuie să băgăm drujbele, să punem dale și să turnăm betoane doar că așa era acum 2000 de ani. Dacă se va întâmpla asta părinții și bunicii își vor lua adio de la plimbările cu copiii și nepoțeii prin parc. Deoarece vom rămâne fără parcuri.

Sper să nu se întâmple acest lucru, cu toate că am mari dubii că Mircea Hava va renunța la acest proiect, și salut inițiativa prietenului meu Florin Roman, care a făcut un apel la albaiulieni, la ONG-urile de mediu și la toți cei care pot face ceva pentru a opri defrișările din Alba Iulia.

Vă mai amintiți castanii din fața Porții a III-a a Cetății? Căutați poze cu ei pe net și arhivați-le că deja au fost tăiați iar acum sunt doar amintire. Asta chiar mi se pare una dintre marile neghiobii care s-au întâmplat în orașul nostru. Partea aceea din strada Mihai Viteazul era probabil una dintre cele mai frumoase din Alba Iulia și băieții ăștia isteți au reușit să o distrugă (vezi foto mai jos).

PS: Regulile UE spun că unui cetățean trebuie să îi revină 26 metri pătrați de spațiu verde. În Alba Iulia fiecărui cetățean îi corespund doar 10 metri pătrați de zonă verde. Și noi tăiem în continuare copacii și betonăm spațiile verzi.

De ce se vorbește doar de șpaga din vămi?

2011-03-02T14:17:00.000+02:00

Nu prea înțeleg de ce de zile bune se vorbește doar de șpaga din vămi. Cei aflați în diverse funcții "importante" cer bani de la toată lumea indiferent de domeniul în care lucrează. O grămadă de patroni sunt disperați că nu pot câștiga cât trebuie să dea.

Zilele trecute îmi povestea un cunoscut o întâmplare. O persoană sus-pusă, despre care se vorbește destul de des în ultimul timp în media, face o vizită unui patron și îi spune clar în față că va trebui să "doneze" ceva bani dacă vrea să îi meargă bine. I se și spune moneda în care se va face plata precum și valoarea bancnotelor. Se tot gândește omul și decide să facă un efort să plătească. Și chiar o face. Apoi, peste vreo lună, primește un telefon de la persoana sus-pusă și i se spune că trece luna și el nu a venit cu banii. Patronul nostru se apără spunând că banii au fost transmiși. Dar vocea din telefon îi spune foarte clar: "În fiecare lună domnule, nu o singură dată!". Omul de afaceri nu poate să plătească în fiecare lună cât i se cere deoarece nu câștigă atât. Și ce se întâmplă mai departe? Firma lui are control, i se impută o sumă colosală și i se oprește activitate.

Și cum naiba să reușești în afaceri în aceste timpuri. Pe lângă faptul că treaba merge oricum rău mai ești și ucis de cei care au funcții importante și doresc să se îmbogățească ușor!

Să râdem cu Mircea Băsescu

2011-02-23T21:45:00.001+02:00

Am râs de numa' când am citit declarația lui Mircea Băsescu care spunea că nu știa cine e Bercea Mondialul când acesta i-a cerut să-i boteze nepoata. Dacă tot a mințit măcar să fi mințit credibil, mai elaborat, mai gândit. E la mintea cocoșului că nu accepți o astfel de propunere de la un om pe care l-ai văzut prima dată în viață. Din punctul meu de vedere să devii nașul unui copil nu este ca și cum mergi la crâșmă și bei o bere cu cineva. Este un lucru foarte serios și foarte frumos și o faci pentru cineva cu care ai o legătură specială. Spun asta pentru că am fost naș la trei copilași și chiar consider că este ceva special.

Hai să zicem că într-adevăr nu știa la prima întâlnire cine este acest Bercea cu toate că nu cred acest lucru. Dar trebuie să te interesezi măcar un pic despre cel care îți face o astfel de propunere. Și poți chiar refuza o astfel de propunere. Așa ca o concluzie, Mircea Băsescu ne spune povești pe care nici copii nu le cred și a reușit să cadă în penibil. M-am tot gândit ce legătură poate fi între fratele președintelui și Bercea Mondialul. Nu prea cred în varianta pe care am auzit-o pe la TV cum că ar fi făcut aceasta pentru voturi. Singura variantă care mi se pare acum plauzibilă este că au sau avut afaceri împreună. Poate că vor fi unii care îmi cer dovezi. Nu am nici o dovadă ci e doar o părere.

Iarăsi avem circ

2011-02-17T22:12:00.001+02:00

De vreo câțiva ani încoace, la un anumit interval de timp, președintele "tuturor românilor" ne oferă câte o reprezentație de circ. Ba un bilețel roz, ba pălincă și caltaboși, ba Sterling și altele și altele. Acum se dezbate intens corupția din vămi și mai ales implicarea liderului de sindicat Vasile Marica în toată afacerea. De fapt, am impresia că fondul problemei, adică ceea ce se întâmplă în vămi, a trecut deja pe planul secund și prim-planul este luat de Vasile Marica. Nu mai contează prea mult vameșii, șefii de acolo, cine i-a susținut sau cine i-a numit. Puterea vrea să ne inducă ideea e că nu au nici o vină și încearcă să arate cu degetul opoziția, sindicatele sau pe oricare alții.

Poate că Marca o fi vinovat. Nu știu și asta doar justiția o va spune. Dar sunt convins că sunt mulți implicați în acest scandal al corupției din vămi și sunt foarte curios câți vor fi găsiți vinovați. Probabil în curând va trece și acest subiect pe care mulți îl vor uita. Dar va veni altă reprezentație a circului portocaliu. Cu clovni, saltimbanci, maimuțe, iluzioniști, lei, șerpi etc.

Și poate așa vom trece mai ușor peste această criză care nu se mai termină, sutele de mii de șomeri își vor ocupa timpul pe care îl au de vreo doi ani încoace, patronii firmelor închise vor uita amarul care îi îneacă, pensionarii nu vor mai avea nevoie de medicamentele pe care nu și le pot cumpăra, elevii vor parcurge mai ușor kilometri care îi fac zilnic datorită închiderii școlilor, funcționarii publici vor munci mai cu spor chiar și cu salariile scăzute iar românii nu vor băga de seamă că președintele României este doar a pdl-iștilor, doar pe ei îi îndrumă cum să facă să-și rezolve problemele interne din partid. Tot mai puțini se revoltă că este călcată în picioare Constituția. Doar avem circ...

De ce a fost constituit UNPR

2011-02-09T15:33:00.000+02:00

A spus-o foarte clar preşedintele UNPR Alba, Cornel Suciu la Conferinţa Judeţeană de alegeri a PDL Alba, unde a fost invitat. "Rostul existenţei sau mai bine spus al creaţiei UNPR a fost să susţină acest guvern, guvern performant prin fapte şi nu prin vorbe”. Prima parte o cred, dar partea a doua, cea cu guvernul performant este poveste. Cum să numeşti performant un guvern care distruge vreo 200.00 de firme private, care lasă fără loc de muncă peste 500.000 de oameni sau care reuşeşte să diminueze investiţiile străine cu peste 10 miliarde euro.

Aşadar, preşedintele judeţean al partidului trădătorilor ne-a arătat foarte clar care este rostul lui în politica românească a celui mai murdar partid politic. Degeaba ne tot aburesc liderii de la Bucureşti că este un partid care stă pe picioarele lui, care vrea să fie un partid modern şi progresist de stânga sau alte asemenea baliverne. Este foarte clar că UNPR va avea durată scurtă de viaţă, pe perioada guvernării PDL şi trăieşte doar prin foloasele şi avantajele guvernării.

În mai puţin de doi ani UNPR nu va deveni nici măcar istorie. Să intri în istorie trebuie să faci ceva nu doar să te înfrupţi din fructul puterii. Un partid născut din mocirlă va sfârşi tot în mocirlă.

Cine luptă împotriva corupţiei?!

2011-02-08T15:25:00.002+02:00

Nu este uşor de spus cine luptă împotriva corupţiei dar se vede foarte clar cine nu luptă: PDL. Azi, cei de la PDL aveau şansa să ne demonstreze că vor să facă parte dintr-un stat de drept dar nu ne-au arătat decât că le pasă cât negru sub unghie de justiţie. Era foarte simplu. DNA-ul a cerut deputaţilor să voteze în plenul Camerei pentru reţinerea şi arestarea preventivă a unui deputat PDL. Nici nu are importanţă numele fiind vorba despre un principiu. Şi bineînţeles că cei de la guvernare s-au opus cercetării şi arestării.

În urmă cu vreo câteva luni s-a întâmplat la fel şi cu Monica Iacob Ridzi. Atunci cei de la PDL au invetat una tare de tot. Au spus că cei din opoziţie s-au opus cercetării fostei şefe de la Ministerul Tineretului pentru a discredita puterea. Iată că azi, opoziţia nu a votat deloc, iar rezultatul a fost acelaşi. PDL-iştii s-au opus ca justiţia să-şi facă treaba. Sunt curios ce o să mai scornească de data asta.

Şi de da asta chiar s-au dus pe apa sâmbetei solganele şi temele de campanie ale PDL şi ale lui Traian Băsescu care încercau să ne convingă că sunt mari cavaleri în lupta cu corupţia. Acum vor trebui să lupte cu imaginea de corupţi şi de partid care apără corupţii cu care sunt asociaţi.

Comemorarea lui Iuliu Maniu

2011-02-07T12:52:00.001+02:00

Sâmbătă, împreună cu colegii mei liberali, am participat la comemorarea a 58 de ani de la moartea unuia dintre cei mai importanţi politicieni români, liderul ţărănist Iuliu Maniu.

Bineînţeles că la acest eveniment au participat reprezentanţii PNŢCD din judeţul Alba chiar dacă o mare parte dintre ţărănişti au participat la comemorarea victimelor comunismului de la Sighet, aşa cum o fac de mulţi ani încoace. De asemenea, au fost prezenţi reprezentanţi ai PSD şi PDL, Prefecturii Alba, consilieri locali şi ai Asociaţiei "1 Decembrie 1918".

Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin, este unul dintre marii politicieni ai României atât prin reuşitele sale ca om politic cât şi prin modelul pe care ar trebui să-l reprezinte pentru toţi politicienii de acum. Nu şi-a dorit niciodată să facă avere. "Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a ravnit niciodată averea. Nu l-a interesat." (C. Xeni). Alături de alţi politicieni ai vremii a fost unul dintre artizanii Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918. A fost unul dintre cei care a făcut enorm de mult pentru democraţia românească încercând să ţină sus stindardul democraţiei între anii 1938-1944 şi 1945-1947. În urma unei înscenări, a fost condamnat de autorităţile comuniste pentru înaltă trădare şi amurit în 1953 în închisoarea de la Sighet, corpul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor.

Revenind la comemorarea de la Alba Iulia nu pot să nu remarc proasta organizare a acestui eveniment de către Primăria Alba Iulia. De fapt, primăria nu a organizat absolut nimic cu toate că aşa ar fi fost normal. La propunerea consilierilor liberali a fost adoptată o Hotărăre prin care se omagiază personalităţi locale sau naţionale care au influenţat istoria oraşului nostru. Având în vedere că primăria reprezintă executivul care pune în aplicare hotărârile Consiliului Local Alba Iulia era de datoria acesteia să organizeze acest eveniment. Probabil că pe primarul PDL nu îl interesează comemorarea lui Iuliu Maniu deoarece nu înţelege ce înseamnă să ai o istorie de peste 100 de ani şi să ai înaintaşi care au făcut ceva pentru această ţară. Putea măcar de ochii lumii să trimită un viceprimar şi vreo doi consilieri, să depună o coroană de flori dar, din păcate, a ales să ignore total această comemorare.

Top 5 politicieni antipatici

2011-02-04T10:07:00.004+02:00

În urmă cu câteva zile spuneam că cel mai antipatic politician îmi este reevaluatul Gabriel Oprea. Şi nu mi-am schimbat părerea. Cineva spunea ceva de un top 5 şi m-am gândit cam cum ar arăta acesta. Şi nu mi-a fost chiar aşa greu să-l fac.

1. Gabriel Oprea

2. Radu Berceanu

3. Sulfina Barbu

4. Cristian Rizea

5. Cristian Boureanu

Mai sunt vreo câţiva care bat la porţile acestui top. Aceştia cinci îmi sunt pur şi simplu antipatici în sensul dat de dicţionar. Sunt alţii pe care îi consider mai ipocriţi, mai hoţi, mai mincinoşi sau mai nesimţiţi. Dar cei cinci fac parte din categoria celor pentru care schimb canalul când îi văd la TV sau îi aud la radio.

Fluier final pentru PDL

2011-01-31T08:53:00.000+02:00

A fi membru al unui partid politic se confundă de multe ori de către oamenii din jurul nostru cu a fi suporter al unui club de fotbal. Aceeaşi patimă, aceeaşi înflăcărare, aceleaşi convingeri puternice într-un “club”. Suporterii se ceartă între ei, creează alianţe cu alte cluburi, recurg la violenţe, merg în deplasare, participă la acţiuni, poartă culorile clubului. De multe ori ţinem de mici cu un anumit club datorită pasiunii dovedite de tatăl nostru, sau poate de prietenii noştri, poate pentru că ne place un jucător, poate că e mai apropae de noi ca distanţă, poate pentru că ni se pare că un anumit club transmite un anumit mesaj, sau pur şi simplu pentru că e “pe val”.

Totuşi, care e diferenţa între un membru de partid şi un suporter al unui club? Cât de credibil mai poate fi un om care este atât de pasionat de un anumit crez, un anumit concept? Cât din ceea ce spune poate fi considerat credibil şi realist şi cât poate fi considerat doar pasiune iraţională?

Asistăm din păcate la o perioadă de decredibilizare foarte puternică a vocii oamenilor politici de la putere. Întrebarea e, dar oare mai au românii încredere chiar şi în vocea din opoziţie? Eu cred că da! Aşteptările, speranţele, cele puţine care mai există, se îndreaptă spre opoziţie cu o putere mai rar întâlnită după extazul din primii ani de după Revoluţie. Opoziţia este o alternativă care trebuie să se ridice la un nivel greu de imaginat, deoarece nivelul actualei prestaţii guvernamentale atinge limite minime istorice.

A mai rămas puţin timp până la fluierul de final pentru actualul guvern, iar acest final de repriză cred că va fi unul cu multe cartonaşe galbene. Vom avea de-a face cu trageri de timp, faulturi nepermise, coate ascunse de vederea arbitrului. Poate vor mitui arbitrul şi vor mai primi câteva minute suplimentare nepermise. Cu toate acestea, suporterii, publicul “neutru” de galerii, au început să îi fluiere. La fiecare atingere de balon, tribunele răsună de huiduieli. La început mai în glumă, mai în spirit de “hai să ne treacă timpul mai uşor”, dar acum jocul slab a început să ridice publicul în picioare de nerăbdare. Toţi se uită la ceas, numără minutele din acest meci cu o prestaţie incredibil de slabă. Publicul începe să bată din picioare, să vocifereze. Se spunea de multe ori că românii nu ştiu să reacţioneze la meciuri, atât de fotbal deoarece nu au experienţa meciurilor mari, cât şi la meciurile din realitatea cotidiană, deoarece am lăsat să treacă atâtea măsuri prosteşti fără să le sancţionăm cu adevărat. Dar acum cred că PDL va reuşi să scoată din sărite şi publicul român, calm şi uneori pasiv. Cu toţii aşteptăm fluierul de final şi retrogradarea echipei de la conducere. Au mai rămas câteva minute....

TVR, televiziunea privată a Elenei Udrea

2011-01-29T21:28:00.000+02:00

Da, asta a fost senzația mea când am văzut emisiunea de știri a TVR 1 de la ora 20. De foarte mult timp nu am urmărit știrile televiziunii naționale poate și pentru faptul că de vreo câțiva ani am impresia că TVR a cam pierdut bătălia cu multe dintre televiziunile din România pe acest segment. Faptul că presa a tot arătat servilismul Rodicăi Culcer, șefa știrilor, față de Traian Băsescu și PDL, m-a făcut să mă uit la o astfel de emisiune de știri.

Și într-adevăr, situația este exact cum a descris-o presa. Cei de la televiziunea națională prezintă știrile politice în favoarea PDL. Fără niciun dubiu. Având în vedere că este o televiziune finanțată din bani publici ar trebui ca aceste știri referitoare la politică să fie prezentate imparțial și ar trebui realizat un oarecare echilibru între putere și opoziție.

Dar de ce am spus că TVR este televiziunea privată a Elenei Udrea? Pentru că în vreo șapte minute au fost prezentate trei materiale despre doamna ministru. Și bineînțeles că toate erau pozitive chiar dacă lipsite de substanță. Aceeași poveste cu clădirile de la mare, ceva legat de situația internă a PDL și încă nu mai știu ce banalitate. Deci chiar dacă Elena Udrea nu face nimic demn de luat în seamă, totuși pe TVR o laudă pe. Poate aste e porunca de la împărăție. Și o poruncă trebuie executată mai ales dacă vine de la Zeus.

Avem o cetate, ce facem cu ea?

2011-01-25T15:11:00.000+02:00

În această vară am fost şi eu la Festivalul Sighişoara Medievală şi am fost impresionat de ce am văzut acolo. Mii de tineri, dar nu numai, români şi străini mişunau printre zidurile cetăţii cu zâmbetul pe buze, relaxaţi şi fericiţi. Dacă am spune că acolo îi atrăgea cetatea medievală, ar fi o exagerare, nu îi atrăgea doar cetatea şi decorul, ci decorul se îmbina foarte bine cu sentimentul celor de acolo.

Unde am vrut să ajung cu toate acestea? Nu zidurile au făcut festivalul, ci doar au contribuit la o atmosferă creată în timp. La Alba Iulia avem o cetate. Bun, ce facem cu ea? De ce ar trebui să vină turiştii la Alba? Ca să ... ce? Să viziteze nişte ziduri refăcute/restaurate, păzite de gardieni cu haine din timpul imperiului austro-ungar? Unde e atmosfera, unde e „acel ceva” din aer?

Fiecare are câte o capitală europeană preferată. Viena e impunătoare, Amsterdamul e libertin, Parisul e boem şi tot aşa, dar mie personal mi-a rămas în suflet o capitală europeană care excelează nu doar prin clădiri, drumuri, paznici etc, ci prin … atmosferă. Este vorba de Praga. Şi acolo e ceva în aer. Ceva mai mult decât simple ziduri şi nişte clădiri. Da, toţi suntem mândri de cetatea noastră, ne bucurăm sincer că a fost renovată şi că arată bine şi place turiştilor. Dar nu e suficient. În Alba Iulia, lipseşte acea atmosferă. Nici chiar noi, locuitorii oraşului, nu suntem încă foarte dezmeticiţi şi obişnuiţi cu ideea că stăm într-un oraş cu aspiraţii turistice. Nu o avem în sânge, dar ne putem dezvolta acest instinct în timp, prin evenimente, legende inventate sau nu, poveşti despre trecut. Cetatea din Alba Iulia trebuie să aibă viaţă, să trăiască, nu doar să fie ca un bibelou pus în vitrină. Doar aşa va fi plină de turişti. Şi va prinde viaţă doar prin oamenii săi. Noi, în calitatea noastră de albaiulieni, nu vrem să fiţi daţi la o parte din acest proiect turistic al propriului oraş. Noi plătim accesul în cetatea noastră, care ne-a fost interzisă zeci de ani. Iar aceste aşa zise campanii de promovare cu steaguri multicolore sunt, dacă nu neinspirate, cel puţin copilăreşti. Pentru Cetatea din Alba Iulia trebuie altceva şi acesta va trebui să fie obiectivul major al celor care conduc oraşul acum sau al celor care îl vor conduce în viitor.

Concluzia este că nu e de ajuns să avem ziduri ale căror poveşti nu le cunoaştem, trebuie să ştim şi să avem în suflet povestea unor ziduri care la urma urmei nu mai contează dacă sunt reconstruite in integrum sau lăsate în ruină dar promovate nebuneşte. Abia apoi putem vorbi despre transmiterea acestui sentiment celor care aleg să ne viziteze, pentru că oamenii din cetate reprezintă cetatea şi niciodată invers.

Articol apărut în revista Albaiulianul.

Cel mai antipatic politician

2011-01-24T14:25:00.000+02:00

Întotdeauna este foarte greu să spui care este cel mai... Dacă mă întreabă cineva care este cel mai interesant film, cea mai captivantă carte, cel mai frumos oraş etc îmi este foarte greu să răspund.

Dar sunt absolut sigur care îmi este cel mai antipatic politician al momentului. Şi folosesc cuvântul antipatic doar să nu mă exprim mai dur şi poate mai vulgar. Da, este vorba despre Gabriel Oprea, Ministrul Apărării Naţionale. Mi-a fost antipatic de acum mulţi ani, când încă era la PSD. Era acel fel de antipatie ca şi când cunoşti un om pentru prima dată şi pur şi simplu nu îl simpatizezi deloc, din contră. Dar acum, când domnul reevaluat de către Traian Băsescu este tot mai prezent în media şi îşi arată adevăratele metehne, îmi este clar de tot că el este alesul în topul antipaticilor. Mai ales când i-am văzut "celebrul" discurs de acum câteva zile prin care se adresa pensionarilor militari când aproape mi s-a făcut greaţă.

Cred că în acest top al meu nu îl va putea detrona în curând cineva pe Oprea, metamorfozat din "mafia personală a lui Adrian Năstase" în ministru susţinut şi apreciat de Băsescu.

Alt episod al etnobotanicelor din Alba Iulia

2011-01-21T11:54:00.002+02:00

După cum spuneam într-o postare anterioară, la propunerea consilierilor locali liberali, Consiliul Local Alba Iulia a adoptat o Hotărâre prin care a fost interzisă comercializarea, fabricare, distribuirea, deţinerea sau depozitarea substanţelor şi preparatelor supefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, adică acele plante etnobotanice. Consider că majoritatea covârşitoare a oamenilor este de acord cu acest lucru.

Până aici toate bune şi frumoase. La ultima şedinţă de Consiliu Local proprietarii unui astfel de magazin au cerut revocarea Hotărârii prin care a fost interzisă comercializarea acestor plante invocând motive pe care ei le consideră pertinente. Bineînţeles că cererea lor a fost respinsă. Oamenii încearcă să facă tot ce pot pentru a continua afacerea întrucât aceasta le aducea bani.

Dar surpiza mare a venit din partea primarului Mircea Hava şi a unor consilieri PDL. Primarul şi-a început discursul în a se arăta total împotriva celor care vând plante etnobotanice şi a sfârşit prin a-i ataca pe consilierii liberali că au făcut un astfel de proiect, că au "trântit" o hotărâre "populistă care astăzi îşi arată valoarea" motivând că aleşii locali liberali au o "responsabilitate de cetăţeni şi mai ales de consilieri locali". Primarul nu înţelege că tocmai această responsabilitate de cetăţean i-a făcut pe consilieri să propună o astfel de hotărâre şi aici nu se pune problema de populism. Dacă proiectul ar fi fost iniţiat de domnia sa tot această atitudine ar fi avut? Sunt convins că nu.

Eu mă aşteptam de la domnu' primar să spună că va face orice ca aceste magazine să rămână închise chiar dacă trebuie să meargă în instanţă pentru acest lucru. Dar a ales să-i acuze pe liberali, fiind susţinut în aceasta de pdl-istul Horia Bărdaş, cel care a cerut amânarea votului când s-a adoptat respectiva hotărâre. Dacă există voinţă sunt absolut convins că aceste magazine vor rămâne închise în Alba Iulia. Soluţii sunt, trebuie doar să vrei să le accepţi chiar dacă vin din partea altora.

PS: Andrei, cei de la Albaiulianul au scos de pe site reclama la aceste magazine de vise. După cum bănuiam şi ţi-am spus şi ţie, cei care se ocupă de respectiva revistă nu au avut nici o intenţie de a promova aceste tipuri de droguri şi nu şi-au dat seama că de fapt o făceau. Faptul că au renunţat la banii proveniţi din acele articole publicitare mie îmi spune multe lucruri despre ei. Lucruri bune.

10.000 kilometri de campanie electorală

2011-01-19T16:11:00.000+02:00

Elena Udrea a anunţat cu mare fast începerea unui program prin care se vor asfalta 10.000 kilometri de drumuri judeţene şi locale. Acest program nu înseamnă decât promisiunea făcută primarilor PDL nemulţumiţi de faptul că imaginea lor şi şansele de a mai câştiga un nou mandat se reduc datorită gafelor şi prostiilor făcute de guvernarea condusă de Emil Boc. Normal că orice ales local are nevoie de realizări pentru a cere încă o dată votul cetăţenilor. Şi cum anii de guvernare portocalie au fost plini de secetă din punct de vedere al investiţiilor primarii şi preşedinţii de consilii judeţene au pus presiune mare conducerea PDL.

Este foarte clar că orice investiţie e binevenită şi sunt perfect de acord cu acest lucru. Dar cu acest program de dezvoltare a infrastucturii sunt câteva probleme. Este destinat primarilor PDL-işti şi cu siguranţă că desemnarea proiectelor care vor fi declarate câştigătoare va fi pur politică. Mai ales că din câte am aflat încă nu se ştie cum vor fi evaluate, cine va face asta, care sunt criteriile. Sunt convins că cei de la putere vor încerca să se salveze de la un dezastru electoral în anul 2012 prin acest program.

Marea problemă este că Guvernul nu are bani pentru finanţarea acestor lucrări şi doreşte realizarea lor prin credit furnizor. Ce înseamnă acest lucru? Că firmele vor trebui să lucreze pe banii lor apoi să-şi recupereze investiţia de la stat. Întrebarea este dacă firmele româneşti sunt în stare să facă acest lucru şi conform presei patronii români nu au banii necesari. Rezultă, foarte simplu, că este un program care va fi acaparat de marile firme şi companii străine. Aşadar mediul privat românesc nu va beneficia de aceste investiţii şi va fi lăsat în agonia în acre se află acum, după doi ani de guvernare portocalie.

Din judeţul Alba vor pleca spre Bucureşti 113 proiecte depuse de primari de la toate partidele politice. Desigur că o parte dintre aceştia vor avea o mare dezamăgire când vor afla rezultatele. Şi nu e greu de ghicit care. Dar pe lângă dezamăgirea primarilor va mai fi şi o cheltuială pentru bugetele locale, mai ales la comune. Este de vorba costurile cu Studiile de Fezabilitate care au trebuit să fie plătite din bugetele proprii.

Senzaţia mea este că acest program va fi un fiasco şi până la urmă lucrările vor fi suportate tot de către bugetele locale. Care vor avea bani să le plătească. Când faci un program de asemenea anvergură doar pentru voturi şi fără să-l pui la punct temeinic nu poate să iasă un lucru bun.

Îi cunoaşteţi pe miniştri? Sunt convins că da! :-)

2011-01-13T09:43:00.003+02:00

Alba Iulia - Capitală Culturală Europeană în anul 2020

2011-01-11T14:28:00.001+02:00

Ideea ca Alba Iulia să candideze şi să devină Capitală Culturală Europeană a fost avansată de către Constantin Chiriac, director al Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu şi membru în comitetul Comisiei Europene care alege capitalele culturale europene. Bineînţeles că este doar o idee în acest moment. Alba Iulia nu are acum aproape nimic din ce ar trebui să aibă o Capitală Culturală Europeană. Doar Cetatea bastionară de tip Vauban reprezintă punctul nostru forte iar aceasta dacă va fi valorificată aşa cum trebuie.

Infrastructura culturală este la pământ. Nu există teatru, operă, muzee importante, spaţii de expunere etc. Avem un teatru de păpuşi, o casă de cultură a sindicatelor, una a studenţilor, un muzeu şi cam atât. Deci este mult de lucru în Alba Iulia. Poate unii se întreabă şi ce dacă va fi municipiul nostru capitală culturală? Păi va fi foarte important atât pentru România cât şi pentru albaiulieni. Alba Iulia va ieşi dintr-un anonimat european în care se află. În anul cu pricina va fi un aflux de turişti care înseamnă bani pentru Alba Iulia. Poate fi începutul unui dezvoltări reale a oraşului, locuri de muncă nou create şi bine plătite, rezolvarea infrastructurii de transport, de cazare, culturale etc. Efectele sunt pe termen lung. Mai pot fi înşirate o grămadă de motive şi beneficii pentru care ar trebui să încercăm să materializăm această idee.

În urmă cu câteva zile, colegul meu liberal, Florin Roman, a făcut un apel la politicienii tuturor partidelor politice să ajungă la un consens pentru ca Alba Iulia să poată candida în 2020 pentru a fi aleasă Capitală Culturală Europeană. Pe forumuri a început rapid un atac asupra lui Florin Roman cum că ar fi furat ideea lui Constantin Chiriac şi că îşi asumă această chestiune. Florin a făcut doar un gest de bun simţ şi, consider, absolut mecesar pentru a putea măcar visa la titlul de candidată, nu neapărat de câştigătoare. Este foarte clar că fără un consens politic nu se va putea face nimic. Partidele intră la guvernare şi pleacă de la guvernare, iar dacă nu va fi continuitate în acest proiect se va alege praful de el şi de o oportunitate pentru Alba Iulia.

Bani doar pentru cei care iubesc portocaliul

2011-01-05T14:09:00.002+02:00

Guvernul Emil Boc a alocat prin Hotărâre de Guvern, la finalul anului 2010, nişte sume de bani pentru administraţiile publice locale în vederea echilibrării bugetelor locale. Şi cum puteau să o facă altfel decât pe criterii politice. Deja m-am cam săturat să tot scriu de câte ori au alocat astfel de bani numai şi numai pe criterii politice.

Dar de data aceasta au întrecut orice măsură. Din cei 4,6 milioane stabiliţi pentru judeţul Alba peste 94% au revenit aleşilor portocalii. Nu este nici o eroare când am scris 94%. Asta în condiţiile în care unităţile administrative conduse de PDL-işti reprezintă în jur de 55% din totalul oraşelor şi comunelor judeţului. Primarilor liberali le-a fost alocat un procent de puţin peste 3% (30% dintre primării sunt conduse de primari PNL) iar cei de la PSD au primit în jur de 2% (fiind 10% primari social-democraţi în judeţ). Au mai primat bani încă două localităţi, una condusă de un UDMR-ist iar alta de un PRM-ist.

Această alocare înseamnă că pentru puterea portocalie o mare parte din populaţia judeţului Alba nu prea există. Am spus-o de foarte multe ori că toţi cetăţenii din judeţ au nevoie de drumuri bune, acces la apă potabilă sau canalizare, iluminat public etc. Dar cum să le oferi aceste condiţii absolut normale într-o ţară civilizată dacă nu ai bani. Deoarece este foaret clar că bugetele a foarte multe comune şi oraşe sunt atât de mici încât banii nu ajung pentru nici o investiţie mai importantă. Şi uite aşa PDL-iştii împart judeţul în două: cei care sunt cu noi şi cei care sunt împotriva noastră. Proastă gândire!

Guvernul şi combaterea evaziunii fiscale

2011-01-04T12:29:00.001+02:00

Guvernul şi Ministerul Finanţelor îşi doresc ca în anul 2011 să diminueze evaziunea fiscală. Foarte bine că cei care ne conduc şi-au fixat acest obiectiv. Chiar este nevoie de reducerea evaziunii fiscale şi sunt convins că dacă aceasta se va reuşi nu va mai fi nevoie de noi măsuri prosteşi de austeritate.

Şi cu cine s-au gândit să înceapă combaterea evaziunii fiscale? Cu cei care închiriază câte o cameră din propriile case sau apartamente şi care nu declară acest lucru la Finanţe. Aşadar, anul acesta inspectorii de la fisc vor bătea la porţi şi la uşile apartamentelor şi îi vor întreba pe proprietari dacă au elevi sau studenţi în gazdă. Şi se vor pune cu amenzi pe săracile bătrânici care închiriază câte o cameră la studenţi să mai facă un bănuţ sau să împartă cheltuielile de întreţinere care nu şi le pot plăti din pensiile mici.

Şi ce spun aici nu e poveste, ci o chestie oficială. Direcţiile de Finanţe au primit de la Guvernul României, via Ministerul Finanţelor, adrese prin care erau anunţaţi că trebuie să facă aceste controale în anul 2011. Suntem de râsul curcilor, oameni buni! Dacă guvernanţii portocalii încep combaterea evaziunii fiscale cu bunicile care câştigă vreo 100 lei pe lună din închiriere înseamnă că sunt incompetenţi rău de tot. Marea evaziune nu e acolo ci la firmele care nu platesc sute de milioane de euro din ceea ce trebuie să dea statului. Dar de acestea nu pomenesc nimic cei de conducere şi probabil nici nu vor să pomenească. Atunci să tacă şi să o lase baltă cu evaziunea fiscală că râd şi copiii de ei.

Gândirea guvernanţilor :-)

2010-12-28T11:15:00.000+02:00

Primit pe email

"Aţi privit vreodată cu atenţie un bandit de pensionar? I-aţi văzut lucirea aia din ochi? Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu era o lacrimă. Era o sticlire parşivă: un Vasile ben Ladescu d-ăsta e în stare să se detoneze cu butelia. Ştiţi voi ce cloceşte el? Guvernanţii ştiu. Cu faţa aia scârbită, de zici că şi-a luat medicamentele pe stomacul gol, pensionarul e un pericol potenţial. Chiar faptul că se încăpăţânează să trăiască mi se pare suspect. Nu se lasă convins să iasă din plată -(ce metaforă shakespeariană pentru moarte a găsit ministrul Protecţiei Sociale!) – el vrea mai întâi să golească vistieria, să sece economia. Uite-l cum stă atârnat de buget, ca bunica lu’ Bulă!

E clar că pensionarii, în cârdăşie cu bugetarii, în complicitate cu lehuzele, de conivenţă cu şomerii, ne-au adus la dezastru. Un bătrânel de-ăsta periculos înhaţă pensia şi-o ţine la saltea. Ce face un bugetar cu mentalitatea lui de îmbuibat? Investeşte în ştevie şi urzicuţă, consumă ca la balamuc mai mult decât produce. O lehuză, care are pretenţia să primească 85 la sută din salariu, alimentează economia gri (ca să nu zic mai mult): bagă banii în pamperşi. Mai e nevoie să explic cum înţelege să-şi folosească indemnizaţia de şomaj un disponibilizat? Azi o ia, mâine o toacă. Dacă însă un demnitar, un client politic se îndestulează (“fură” e un termen neştiinţific), el împarte cu alţii (“le dă dreptul” e o sintagmă care nu se poate traduce), economiseşte inteligent, iese iar la produs, face pibul să latre.

Pensionari, bugetari, lehuze, şomeri uneltesc de multă vreme împotriva statului. De-acum – când complotul lor a fost dat în fapt – nu mai e mult până patria scapă de ei. Nu, nu vă gândiţi prea departe: să-i extrădezi nu se poate, fiindcă-s aici pe inventar; să-i exporţi – nu-i ia nimeni. Dar, dacă Executivul îşi ascute bine coasa, problema e ca şi rezolvată: o să rămână guvernanţii singuri, ca să poată lucra în linişte pentru binele naţiei."