Se doreşte doar salvarea politică a PDL

Faptul că Emil Boc și-a prezentat demisia nu reprezintă un gest de onoare, un gest de responsabilitate politică și nici măcar recunoașterea faptului că timp de peste trei ani acțiunea guvernamentală a fost un mare eșec. PDL, prin această demisie a premierului, nu dorește decât să supraviețuiască din punct de vedere politic. Putere portocalie a realizat faptul că a scăzut dramatic în sondaje și în opțiunile de vot ale românilor și au încercat tot felul de șmecherii prin care să-și diminueze pierderile electorale.
 
Au început cu modificarea legilor electorale, alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin și încercarea, zădărnicită de Curtea Constituțională, de comasare a alegerilor. De asemenea, au dorit să facă regionalizarea României, calculând că într-o astfel de organizare vor obține mai multe voturi și, implicit, mai multă putere. Puternica opoziție față de regionalizare arătată de unele partide politice, de societatea civilă sau de de ONG-uri i-au făcut să renunțe la această idee. Au mai dorit să introducă votul prin corespondență prin care sperau să obțină în jur de un milion de voturi. Și acest proiect a picat.

Așadar, au picat câteva dintre metodele prin care cei de la PDL sperau că vor obține un rezultat mulțumitor în alegeri. Și ce ne oferă ei acum: demisia lui Emil Boc și propunerea unui Guvern condus de nu se știe cine, unii spun că de un tehnocrat, dar miniștri să fie politici. Adică ei doresc ca acel premier tehnocrat să preia toate înjurăturile celor nemulțumiți de trei ani încoace iar partidul să scape în următoarele luni de aceste înjurături. Dar această propunere conține o doză mare de nesimțire deoarece în viziune portocalie miniștri să fie tot din PDL. Aceasta înseamnă că la butoane vor fi tot oamenii de partid, resursele vor fi împărțite tot de cei care fură de trei ani încoace iar alegerile vor fi organizate tot de Igaș (sau de altul de aceeași teapă).

Dacă doreau să fie corecți până la capăt, demisia lui Boc și a Guvernului ar fi trebuit să fie însoțită de propunerea ca premierul și toți miniștri să fie tehnocrați și independenți, având astfel siguranța că următoarele alegeri vor fi organizate corect și vor fi asigurate șanse egale pentru toți competitorii politici.

De ce sunt liberal

Ceea ce cred eu că îi diferențiază pe liberalii autentici de cei care s-au vopsit în portocaliu iar peste noapte și-au adăugat cuvântul "liberal", doar ca să dea bine. Cuvintele de mai jos aparțin lui Ion Zurescu, redactorul șef al ziarului „Liberalul" din perioada 1946-1947, mort în detenție la penitenciarul Aiud în anul 1960 neclintit în credința lui liberală.

• Sunt liberal fiindca doresc sa gandesc, sa vorbesc si sa muncesc liber.
• Sunt liberal fiindca doresc sa-mi respect credinta asa cum o respect eu pe a tuturor oamenilor.
• Sunt liberal fiindca doresc sa-mi rostesc parerile fara teama si fara amenintari.
• Sunt liberal fiindca doresc sa muncesc si sa ma pot bucura de rodul intreg al muncii mele cinstite.
• Sunt liberal fiindca doresc sa-mi fie respectata viata, familia, avutul si casa, asa cum le respect si eu pe ale tuturor romanilor.
• Sunt liberal fiindca doresc sa pot lasa urmasilor mei agoniseala vietii mele.
• Sunt liberal fiindca doresc sa traiesc si sa ma desavarsesc potrivit puterilor şi inclinatiilor mele.
• Sunt liberal fiindca doresc ca toti oamenii sa traiasca liberi si demni.
• Sunt liberal fiindca doresc ca fiecare om sa ocupe in lume locul potrivit puterilor si meritelor sale.
• Sunt liberal fiindcă doresc sa traiesc liber intre oameni liberi si nu in mijlocul unei gloate.
• Sunt liberal fiindca doresc sa fiu carmuit de cei mai buni alesi ai unor oameni liberi.
• Sunt liberal fiindca doresc ca libertatea si demnitatea neamului si a Tarii mele sa fie respectate asa cum le respecta si el pe ale tuturor fara a stanjeni desavarsirea mea ca om.
• Sunt liberal fiindca doresc ca lumea sa se propaseasca prin munca si prin intelegerea tuturor oamenilor si a tuturor neamurilor si nu prin discordia lor.
• Sunt liberal fiindca socot libertatea bunul cel mai de seama al omului, iar pe om bunul cel mai de pret al lumii.
• Sunt liberal fiindca nu ma simt cu adevarat om decat daca traiesc liber.
• Sunt si raman liberal fiindcă Partidul Naţional Liberal prin marii sai conducatori din trecut ramane aparatorul tuturor acestor libertati si infaptuitorul tuturor marilor reforme.
• Ca liberal inteleg ca lupt pentru libertate si pentru tara

Profesorul de drept constituțional a luat o palmă ... de la Constituție

Curtea Constituțională a decis astăzi că Legea promovată de Emil Boc privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare este neconstituțională. Judecătorii Curții nu au prezentat astăzi motivația, dar simplul fapt că anumite articole din această lege au fost considerate ca fiind în dezacord cu Constituția României este o palmă grea primită de premier. Mai ales că acesta este profesor de drept constituțional și mai ales că nu este prima lege a cabinetului portocaliu care este declarată neconstituțională.

Legea în cauză nu a fost dezbătută în Parlament deoarece Guvernul și-a angajat răspunderea. Dacă ar exista un gram de moralitate ar trebui ca Emil Boc și membri Guvernului ar trebui să-și înainteze demisia. Nu am nicio îndoială că acest lucru nu se va întâmpla deoarece ultimele două săptămâni ne-au arătat că cei care conduc acum țara se agață de putere cu orice preț.

PDL-ul a motivat că dorește această comasare prin faptul că se fac economii la bugetul de stat de aproximativ 20 milioane euro. Dacă acesta a fost adevăratul motiv, lucru de care mă îndoiesc, puterea portocalie ar trebui să fie consecvenți. Aceste economii ar putea fi realizate într-un singur mod: dacă alegerile parlamentare ar avea loc în iunie împreună cu cele locale. Ce înseamnă acest lucru? Că toți parlamentarii, atât de la putere cât și din opoziție, ar trebui să-și dea demisia în așa fel încât, respectând termenele legale, cele două tipuri de alegeri să poată fi realizate în aceeași zi.

Nu sunt de acord absolut deloc ca cele două tipuri de alegeri să se desfășoare comasat iar soluția pe care am prezentat-o mai sus este doar un mod de a arăta din nou ipocrizia portocalie. Dacă tot vor comasate și economii la buget le pot realiza. Dar sunt absolut convins că nu acestea au fost adevăratele motive pentru care s-a încercat comasarea alegerilor, ci doar încercarea de a obține cât mai multe voturi prin orice fel de mijloace.

Răspunsurile puterii

De 12 zile, mii (sau zeci de mii) de români protestează zilnic în România. Oamenii cer cu fermitate câteva lucruri: plecarea președintelui, demisia întregului guvern, alegeri libere anticipate (adică demisia parlamentarilor), o viață decentă, stoparea hoției din banii publici, locuri de muncă și încă multe alte lucruri, majoritatea pertinente.

Desigur, răspunsuri la aceste solicitări ar trebui să le ofere puterea portocalie. În primele zile, în loc de răspunsuri protestatarii au fost gratulați cu apelative ca "viermi", "ciumpalaci", "nevrotici" sau "mahala violentă și ineptă" de către liderii PDL. Acestea nu au fost răspunsurile pe care le așteptau cei care au ieșit în stradă. După vreo trei zile a ieșit și premierul Emil Boc dar a spus exact nimic.

Boc a fost extrem de penibil la sesiunea extraordinară a Parlamentului când discursul său nu a atins motivul pentru care a fost convocată de opoziție respectiva sesiune parlamentară. Motivul era unul foarte clar: situația tensionată din țară ca urmare a protestelor. Primul ministru ne-a spus de nu mai știu câte ori de stabilitatea economică pe care o are România, stabilitate la care s-a ajuns prin sacrificii ale populației. Cu sacrificiul populației sunt de acord. Cred că dinainte de 1989 nu a mai fost o perioadă în care să o ducem așa de prost cum este de vreo trei ani încoace. Cu stabilitatea economică am mari dubii din moment ce mediul privat românesc este în agonie. Poate că economia este stabilă, dar stabilă în dezastru nu în dezvoltare. Cât despre solicitările din stradă nu am auzit nimic. Dar am văzut un premier care se agață de putere cu orice preț și nu acceptă nicio revendicare a protestatarilor. Nici vorbă de demisie sau de alegeri anticipate.

Emil Boc a încercat o lovitură de imagine și l-a destituit pe ministrul de externe Baconschi. Este foarte bine că Baconschi a plecat deoarece demult România nu a avut un ministru de externe mai slab. Această destituire nu a avut efectul scontat. Nimeni nu a fost impresionat de acest gest mai ales că postul de ministru de externe a fost oferit celui mai mizerabil partid politic, UNPR.

În această seară l-am văzut și pe Traian Băsescu la investirea noului ministru de externe. Impresia mea este că omul acesta trăiește pe altă planetă. În loc să dea dovadă de responsabilitate și de echilibru, așa cum i-ar sta bine unui președinte, Băsescu și-a reluat vechile atacuri la opoziție, la moguli și la televiziunile acestora, la diverși adversari personali. Pentru ca în final ne-a spus că mâine va avea o "intervenție cu românii". Eu nu prea înțeleg ce a vrut să ne spună cu această exprimare. Oare va merge în Piața Universității? Mira-m-aș! Sau poate că își va anunța demisia? Nici eu nu râd de gluma asta! Dar mai sunt câteva ore și vom vedea în ce va consta "intervenția cu românii". Poate chiar ne va oferi răspunsurile pe care (nu) le așteaptă românii!

Hai să interzicem Facebook-ul!

"Instituţia Prefectului face apel la cei care, folosind reţelele de socializare sau alte mijloace, convoacă cetăţenii la manifestări publice în diferite zone ale judeţului Alba, să îşi asume aceste acţiuni şi să realizeze demersurile legale de autorizare. Aceste persoane, a căror identitate este cunoscută, întrunesc elementele de iniţiere/organizare a unei manifestări publice neautorizate şi vor fi sancţionate ca atare. În final, reafirmăm dreptul liber al celor care doresc să manifesteze public în condiţiile legii".

Acest comunicat al prefectului de Alba a fost transmis către presă azi și a apărut deocamdată în presa online.  Mă întreb ce are puterea cu rețelele de socializare?! Răspunsul este simplu: protestele care au avut loc în Alba Iulia şi, probabil în multe alte oraşe, au pornit de pe reţelele de socializare și în special de Facebook.

Și ce vrea anonimul prefect de Alba prin acest comunicat? Bineînțeles că nu dorește decât să-i descurajeze pe cei care sunt împotriva puterii să se organizeze, să se întâlnească sau să protesteze. Din punctul meu de vedere sună ca o amenințare: bă, voi ăia care postați pe Facebook aveți grijă că o să vă amendăm!

Mă dezgustă teribil aceste practici comuniste chiar dacă nu mă miră. Nu mă miră pentru că vin de la un partid politic care parcă se ghidează după manualele de diversiune ale securității lui Ceaușescu. Dar poate că există o soluție și mai simplă: Guvernul condus de Emil Boc să dea o Hotărâre, de fapt o Ordonanță de Urgență, prin care să interzică Facebook-ul în România. Ar găsi și o motivație de genul, reprezintă un pericol la adresa siguranței naționale. Chiar nu m-ar surprinde să facă astfel de lucruri!

De ce am protestat astăzi

Valul protestelor a ajuns astăzi și în Alba Iulia. Aproximativ 300 de persoane au demonstrat pașnic pe străzile din Alba Iulia și au scandat ceea ce îi nemulțumea. Am fost și eu printre ei din mai multe motive:

• Pentru că Raed Arafat își dedică de 20 de ani viața pentru a ne oferi un serviciu de urgență mai bun pentru fiecare dintre noi
• Pentru că ''Momentul'' Raed Arafat a fost picătura care a umplut paharul din ultima vreme în ceea ce privește atitudinea puterii, în speță Președintele, față de valorile țării
• Pentru că m-am săturat de sfidarea repetată și din ce în ce mai arogantă a președintelui Traian Băsescu, care s-a rupt total de ceea ce înseamnă români și România
• Pentru că suntem conduși de oameni cărora nu le mai pasă de opinia publică sau de noi, ca oameni
• Pentru că românii trebuie să reînvețe să își expună opiniile politice atât prin proteste non-violente, cât și mai ales printr-o prezență la vot
• Pentru că mă simt jignit că omul pus în fruntea țării terfelește valorile acestei țări în numele meu ca român
• Pentru că Raed Arafat e mai român decât Traian Băsescu
• Pentru că Traian Băsescu nu mai e președintele meu și se pare că nu mai e al majorității românilor
• Pentru că românii trebuie să își redescopere coloana vertebrală și să ia atitudine față de cei care își bat joc de noi
• Pentru că bate un vânt al schimbării

Încă un război tâmpit al președintelui

Nu mai este absolut nici o noutate că Băsescu se află într-un permanent război cu cine nici măcar nu te gândești. De când a apărut pe scena politică, Băsescu se luptă ba cu Petre Roman, ba cu Adrian Năstase, ba cu Tăriceanu. De fapt sunt mult mai mulți! Unii ar spune că este normal ca politicienii să se lupte între ei. Așa este. Dar consider că și luptele politice ar trebui să aibă măcar un minim de decență, decență care lipsește actualului președinte.

Din păcate Băsescu nu duce aceste războaie doar cu politicienii. Nu contează că sunt oameni de cultură, reprezentanți ai societății civile, sindicaliști etc. Dacă vreunul intră în cătarea primului om al țării este ciuruit fără nicio remușcare. În urmă cu vreo câteva luni cel luat la țintă a fost Regele Mihai pe care Băsescu l-a făcut trădător. Acum câteva zile a fost rândul doctorului Raed Arafat omul care a pus bazele Serviciulului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD) în România.

Că ne place sau nu, trebuie să recunoaștem meritele lui Raed Arafat care prin 1990 a început să ducă o muncă de convingere că SMURD-ul este necesar în România. Și a trebuit să convingă statul român cu toată birocrația lui și cu toată inerția de după zeci de ani de comunism. Și spre binele multor români a reușit. Îmi amintesc foarte bine că fiind în Târgu Mureș în urmă cu mulți ani, un cunoscut mi-a arătat un cort în fața spitalului din oraș și mi-a spus că acolo e sediul SMURD. Deci totul a pornit dintr-un cort. Așa, ca fapt divers, când oamenii vedeau salvările pe stradă nu spuneau "vine SMURD-ul" ci "vina Arafat". Este un amănunt care spune multe.

Și totuși de ce poartă Băsescu acest război tâmpit cu doctorul Arafat? Greu de găsit vreo explicație! Este foarte clar că președintele și-a construit întreaga carieră pe conflicte. O mare parte dintre ele au fost câștigătoare. Dar ultimele două, cu Regele Mihai și cu Raed Arafat, mi se par gafe majore. Încep tot mai mult să le dau dreptate celor care spun că Băsescu are o mare problemă cu faptul că după zece ani de mandat nu lasă în urma sa nici măcar o realizare majoră. Exceptând permanentele mizerii, certuri, scandaluri sau miștocăreli nedemne de un președinte. Și, probabil, frustrările că nu va reuși să rămână în istoria noastră cu nimic memorabil îl fac să-și îndrepte artileria spre oameni care au relizat ceva în viață cum ar fi Regele Mihai sau doctorul Arafat.

Sunt curios dacă s-ar face un sondaj de opinie, în cine ar avea mai multă încredere românii: în Raed Arafat sau în Traian Băsescu? Din acest punct de vedere lupta cu Regele Mihai a pierdut-o.

Din noroi nu poți să faci palate

Zilele acestea aș fi vrut să scriu doar despre lucruri plăcute, fapte bune și oameni care au reușit să facă ceva frumos pentru semenii lor. Din păcate sunt în fața calculatorului și trebuie să scriu o postare care nu îmi face plăcere, dar chiar sunt sătul de ce văd la TV, citesc în ziare sau aud la radio. Și când spun acestea mă refer la comunicatele și știrile care vin dinspre cel mai mizerabil partid politic din România de după 1989. Bineînțeles că este vorba despre UNPR-ul lui Gabriel Oprea, partid născut dintr-un calcul electoral al lui Băsescu.

Aproape în fiecare zi apare câte o informație că un deputat, senator, primar sau chiar politician cu sau fără funcții importante a trecut la acest partid de trădători. Impresia mea este că unpr-iștii nu fac altceva decât să încerce toată ziua să racoleze noi oameni de la alte partide iar dacă nu reușesc cu vorbă bună recurg la șantaj, promisiuni și minciuni. Iau oameni de la orice partid. În județul Alba și-a anunțat trecerea la UNPR Vasile Crișan. Pentru mulți aceste nume nu înseamnă nimic și nu este de mirare întrucât omul nu este o personalitate, din contră. Partea interesantă este că acest Crișan era vicepreședinte la PDL Alba, a fost subprefect iar acum deține o funcție importantă, președinte al Romarm. E greu de spus dacă a mers de bună voie la UNPR din moment ce cei de la PDL l-au propulsat în funcțiile de mai sus. Probabil vom afla în curând cum a ajuns acolo.

De la partidele politice serioase mă aștept la programe, proiecte de dezvoltare, propuneri legislative, dezbateri ale unor teme de interes. De la acest partid de trădători nu am aflat până acum decât că sprijină până la moarte PDL-ul și că ei se bazează în campanie pe trădătorii care au plecat de la celelalte partide. Atât! Mă mir încă de faptul că fostul psd-ist Cristian Diaconescu mai rezistă în acest partid, deoarece eu cred totuși că înregimentarea lui la acest partid este destul de dubioasă. În fine...

Aștept cu nerăbdare alegerile din 2012 pentru că sunt absolut convins că UNPR-ul va avea un rezultat foarte slab și va dispărea pentru totdeauna din politica românească. Și asta și merită să se întâmple cu acest partid născut din cel mai urât mirositor noroi al politicii dâmbovițene.

Sacrificiul unui dascăl

În urmă cu exact patru ani, pe 21 decembrie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a făcut cadou unei învățătoare din Abrud un autoturism. Prin această postare nu vreau să-l laud sau să-l ridic în slăvi pe fostul premier liberal, cu toate că este unul dintre politicienii pe care îi apreciez foarte mult. Scopul este cu totul altul.

Învățătoarea care a primit autoturismul se numește Anca Celestina Cipriana și locuiește în orașul Abrud. Preda la Școala Generală din Vârtop, localitate aflată la aproximativ șapte kilometri de Abrud și făcea în fiecare zi naveta. Se poate spune că până aici nu e nimic deosebit deoarece multe cadre didactice fac naveta, unele poate și mai mulți kilometri. Dar în acest caz situația era mai deosebită deoarece mijloacele de transport nu mergeau până în localitatea Vârtop iar stația cea mai apropiată era la peste trei kilometri de școală. Astfel, în fiecare zi doamna învățătoare era nevoită să parcurgă pe jos șapte kilometri. Și făcea acest lucru de zece ani, zi de zi, prin ploaie, ninsoare, vânt sau soare. Și toți acești kilometri erau un urcuș continuu, satul Vârtop fiind un sat din Munții Apuseni.

Ceea ce a făcut această învățătoare mai bine de zece ani este un exemplu pentru toți, tineri sau bătrâni deopotrivă. Dânsa spunea că de multe ori s-a gândit să renunțe, dar nu a lăsat-o inima să o facă pentru că în permanență se gândea la cei nouă micuți (da, erau doar nouă elevi) cărora le preda primele lecții din viață. Se gândea că poate nu se va mai găsi o altă învățătoare care să accepte aceste sacrificii, pentru puțini bani, iar copilașii din Vârtop vor fi nevoiți să meargă la școli în alte localități. A ales că ani în șir să îndure drumurile grele și vitregiile naturii doar pentru a ușura viața copiilor din sat.

Probabil nu mulți am reuși să ne sacrificăm confortul nostru pentru al altora. Este un exemplu frumos de devotament pentru meseria de dascăl dar și de omenie adevărată și dragoste pentru semeni. Aș vrea să întâlnesc cât mai mulți astfel de oameni, să pot să le arăt admirația și aprecierea mea. Căci sunt convins că sunt multe astfel de exemple, dar din păcate sunt prea puțin mediatizate sau dacă sunt mediatizate poate le trecem repede cu vederea.

Teama de a vorbi în România anului 2011

Povesteam într-una din zilele trecute cu un jurnalist care de mult timp arată cu degetul abuzurile, ilegalitățile sau derapajele puterii, oricare ar fi fost aceasta. Și mi-a spus o întâmplare care m-a pus pe gânduri. Un om l-a oprit pe stradă acum vreo săptămână și a început să-l felicite pentru ceea ce face, pentru că arată mizeriile care le face puterea locală și națională. 

Nimic deosebit până acum. Probabil mulți jurnaliști sunt recunoscuți de cetățeni și sunt felicitați sau înjurați pentru ceea ce spun. Lucrul care m-a șocat a fost faptul că omul respectiv l-a întrebat, cu respect dar și cu mirare, pe jurnalistul nostru cum de are curaj să spună ceea ce spune și dacă nu se teme de cei care ne conduc de vreo trei ani. Spunea că lui i-ar fi frică să rostească ceva rău de actuala putere. Jurnalistul l-a întrebat de ce se teme să vorbească iar omul a spus că "Mă dau ăștia afară de la serviciu". "Ăștia" sunt conducătorii în portocaliu iar interlocutorul jurnalistului este un angajat la o instituție a statului, nici nu mai contează care.

Acesta nu e un caz singular. Angajații de la stat, oamenii de afaceri și nu numai ei se tem să vorbească. Se tem pentru că regimul patronat de Băsescu începe să semene tot mai mult cu regimul condus de Ceaușescu. Câteodată practicile de intimidare, de suprimare a libertății cuvântului parcă sunt identice în cele două regimuri. Președintele se luptă de ceva vreme cu presa care îl critică și a ajuns până acolo încât să considere mass-media o amenințare națională. Partea tristă este că și cetățenii simpli încep să se teamă să mai vorbească. Dacă îi aude cineva care nu trebuie. Parcă revăd vremurile de dinainte de 1989 când foarte multă asculta Europa Liberă dar nimeni nu recunoștea acest lucru. 

Suntem la sfârșitul lui 2011, la 22 de ani de când mulți tineri au murit pentru democrație, pentru libertățile care le-au lipsit câteva zeci de ani și consider că este inadmisibil ce se întâmplă. Nu se poate să ne fie frică să spunem ce gândim. Libertatea de exprimare este unul dintre pilonii democrației și chiar vreau să cred că democrația a învins în România și că nu mai este posibil să mai apară un regim de tip comunist. Dar cei de la PDL chiar vor să mă contrazică prin metodele securiste pe care le practică. Politizarea excesiva a instituțiilor, politica pumnului în gură, denigrarea presei care nu îi laudă precum și o formă de teroare a cetățenilor sunt metode folosite de actuala putere care nu a absolut nimic în comun cu democrația reală.

PDL nu înțelege că societatea românească a evoluat, că oamenii chiar își doresc libertăți după care doar tânjeau înainte de 1989, că practicile de intimidare țin de regimuri dictatoriale, că trebuie să accepți și opinii care nu îți sunt favorabile, că principiile democrației trebuie respectate dacă vrei să ai democrație, că adevărul nu poate fi ascuns oricât ar încerca sau că puterea nu trebuie păstrată cu orice preț și prin orice mijloace. Din aceste motive PDL va deveni în curând un partid mic, foarte mic.